jenant, miseilor!: Speranta. Super-pret. Iluzie garantata!

De cate ori vad un binoclu cu fisa la capat, ma tot intreb ce inteleg oamenii prin speranta. Am citit undeva de un experiment ciudat: un fotograf care se plimba prin parc si facea poze trecatorilor fericiti, iar apoi, le oferea gratis. De fapt, incerca sa „materializeze” speranta si fericirea, dar de cate ori intindea o poza, trecatorii intrebau, automat: „Cat?”. Acestia grabeau pasul, convinsi ca e o farsa. In fond, de ce-ar cauta toata lumea speranta, daca ea se ofera gratis, in parc? Nu, nu, trebuie sa fie o „sarlatanie”. Dupa ‘89, privitul prin „binoclu” a devenit un fel de sport national in Romania. Orice roman si-a luat un „binoclu privat”, montat in sufragerie, prin care asista la melodramele vedetelor, asculta prognozele politicenilor sau confesiunile vreunui manelist. O „Romanie” in care se poate retrage linistit, seara, dupa ce si-a aruncat bocancii plini de noroi, a mancat in graba o paine cu margarina si a injurat zgomotos facturile care stau sa cada din cutia postala. Si cine sa-i condamne? In fond, e mai comod sa stai intins in fotoliu si sa „zapezi” printr-o Romanie in care te-ai exilat temporar, decat sa dai cu pumnul in masa, sa te lupti cu morile de vant si sa te intrebi daca nu cumva e gresit sa tot astepti precum vecinul, matusa, alesii, sa se schimbe ceva. Si ce conteaza daca un fotograf va imortaliza imaginea Romaniei, asa cum e ea, palida si trista, ca un copil imbatranit prematur, care ar trebui sa alerge prin parc, dar prefera sa se legene intr-un jilt batranesc? Culmea e ca, dupa aproape 20 de ani, romanii nu dau semne sa se fi plictisit de „moda binoclului” si nici sa se revolte ca baga fise intr-o „masinarie” care vinde iluzii si din care se trezesc, a doua zi, in aceiasi bocanci plini de noroi, cu aceeasi paine cu margarina si aceleasi facturi. Pana acum, din „cutia Romaniei democrate” par sa fi iesit, ca din cutia Pandorei, toate relele. Daca grecii n-or fi mintit, pe undeva ar trebui sa existe si speranta. De asta, marturisesc ca n-am folosit niciodata un binoclu cu fise. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro