Jenant, mişeilor! / Specii: Neo-torţionarul

Cred că fiecare epocă „naşte” o specie umană. Perioada post-decembristă a reuşit ce nu a reuşit comunismul: să creeze un tip de om nou. Un fel de amestec între suficienţa şi oportunismul comuniştilor şi nesimţirea şi tupeul „democraţilor”. Neo-torţionarul.

E tipul de om care se hrăneşte cu principii democratice şi drepturile omului, fiind, teoretic, mare apărător al democraţiei şi libertăţii. Atunci când îi convine. Și atunci când le foloseşte în interes propriu.

Când alţii au „tupeul” de a apela la dreptul de exprimare, opinie, sau convingere, e în stare, în numele aceleiaşi democraţii şi libertăţi, să-l condamne la lapidare în piaţa publică.

Pretutindeni vede doar discriminare, comploturi şi urzeli împotriva.

Suferă de „mania persecuţiei” şi inventează, ca şi predecesorii săi, torţionarii comunişti, scenarii care să-i justifice atacul. Îi place rolul de victimă, deşi tot el desfiinţează fără prea multe scrupule pe oricine. Nu are nicio reţinere în emite păreri cu valori de axiome absolute în orice domeniu, de la fizică cuantică, la ce e mai bine pentru ţară sau pentru viaţa ta. Dacă îndrăzneşti să-l contrazici, are şi un argument suprem: „Nu ai dreptate, pentru că eu am”.

Evident, el nu e doar omul care le ştie pe toate. E şi omul care ar putea face orice. E omul universal care poate înlocui pe oricine, de la preşedintele României la preşedintele Academiei şi Patriarh. Aşa că nu e de mirare că nimeni nu e demn de respectul şi admiraţia sa. Învăţăturile sale favorite sunt propriile întâmplări, iar citate celebre folosite sunt desprinse tot din vasta sa inteligenţă şi gândire. Dacă aminteşte în treacăt vreun „amărât”, e doar pentru a-şi potenţa calităţile. Deh, respectivul seamănă, puţin cu el. 

De obicei, nu are contrargumente. Pentru că nimeni nu le poate exprima. Ţipă atât de tare, încât opiniile contrare ar putea fi comunicate doar prin semne.

Neo-torţionarul e socialist până în măduva oaselor, e produs al sistemului comunist pe care îl adoră, dar se simte ca peşte-n apă în democraţie pentru că ea îi dă dreptul să spună orice, oricum, oricui. Îl deranjează însă teribil că şi altora le dă aceleaşi drepturi.

Ia din toate principiile doar ceea ce îi convine.Dreptul la opinie s-a inventat ca să poată el vorbi, egalitatea de şanse pentru a-l face egal cu figurile istorice ale acestei ţări, iar respectul pentru ca toţi să se plece în faţa lui. Nu crede în nimeni şi în nimic. Evident, nu iartă şi nu înţelege pe alţii. N-are de ce. El nu cunoaşte greşeala.

Ceilalţi n-au nicio şansă în faţa lui. Și nicio armă. ÎPS Justinian spune că nu poţi da cu piciorul în hoit fără să te umpli de miros. Iar neo-torţionarii put a nesimţire.