Jenant, mişeilor! / Somnul naţiunii

Recunosc, scriu despre somn, fiindu-mi extrem de somn. Iniţial, am încercat să-l combat cu cafea şi Cola. Apoi, am renunţat. În fond, sunt, măcar acum, în rând cu lumea.

Somnul naţiunii a devenit, de ani buni, brand naţional.

Examenele de bacalaureat şi perlele de rigoare ne demonstrează că, pe an ce trece, sistemul de educaţie din România e tot mai prost, iar elevii în ton cu sistemul. În loc să ia măsuri concrete, Guvernul schimbă Legea educaţiei pe şuştache şi încurajează tot prostia. Am ajuns deja în situaţia în care elevii care nu promovează bacalaureatul se pot înscrie la facultate „pe încredere”. Mai avem puţin şi BAC-ul nu va fi obligatoriu nici pentru Masterat sau Doctorat. Dar asta nu ne conturbă somnul!

Între ştiri despre Simona Traşcă şi Guţă şi o familie de lăutari care încercând să se jignească reciproc îi strigă în faţă unuia pe nume Mexicanu’ „măi Chişinăule”, ca şi cum capitala Basarabiei ar fi maxima jignire, vedem ştiri cu DNA, CNA, Ponta & Company. Limbajul e la nivelul lui Traşcă, Guţă şi Mexicanu’, dar nici asta nu ne conturbă somnul.

Între timp, bolnavii mor cu zile, din cauză că, înainte de a-şi primi medicamentele au trebuit să se judece cu Casa de Asigurări, iar după ce au primit sentinţa definitivă, au trebuit să aştepte executarea ei. Moartea a venit mai repede decât medicamentele. Dar nu avem coşmaruri din cauza asta.

Trei bătrâni s-au sinucis din cauza unor pensii calculate greşit, pe care au trebuit să le returneze. O amărâtă vinde flori în oraş ca să dea înapoi banii pe care un funcţionar i-a plătit eronat. Funcţionarul a plecat de la Casa de Pensii, bătrâna moare de foame. Desigur, naţiunea doarme liniştită.

La 100 de ani de la declanşarea Primului război mondial nimeni nu s-a gândit să caute şi să cinstească mormintele eroilor sau măcar să le facă un parastas. În decembrie se vor împlini 25 de ani de la Revoluţie. Cui să-i pese de „golanii” care au murit atunci? Naţiunea e ocupată, doarme profund.

Orbecăind, ca nişte somnambuli, românii au instaurat o nouă dictatură a stomacului, a somnului şi a lui „ce-mi pasă mie?”. Până când, treziţi din somn, vor avea o revelaţie: coşmarul e real. Până atunci, să dormim liniştiţi. 

Somn uşor, România!