Jenant, miseilor! / Si bogatii plang cateodatã. Cand ii vede cineva.

Sunt niste egoisti si nenorociti. Am intristat cu tristetea si saracia noastra un cabinet intreg de ministri. Bine, saracii oameni s-au chinuit sa-si ascunda cum au putut indignarea, pana cand, intr-o zi, premierul Boc, apasat si el de-o mare amaraciunea, ne-a dezvaluit cat de trist e sa fii bogat intr-o tara saraca. Mi-am si inchipuit-o pe doamna Udrea cum arunca de la balconul apartamentul ei, situat pe doua nivele, toate gentile de peste 5.000 de Euro pe care le-a cumparat dintr-o eroare, cheltuind de fapt banii pe care voia sa-i doneze copiilor saraci. L-am vazut si pe ministrul Videanu, cum plange in pumn de suparare ca si-a inzecit averea in timp ce romanii isi pierd casele si raman someri. Pe ministrul Radu Berceanu, cum gandindu-se la apartamentul sau din Spania si la vacantele de lux, se loveste singur, peste cap, cu harta rutiera a Romaniei, si plange de amaraciune ca el trebuie sa se rasfete in lux in timp ce bietii romani isi rup masinile in gropi si trebuie sa faca zeci de ore pana la litoral. Si peste toate, noi, niste egoisti si nesimtiti, ii tot presam ba ca taie din pensii, ba din alocatiile copiilor, ba ca nu ajuta mediul de afaceri si nu fac nimic sa ne scoata din criza, fara sa ne gandim deloc, da’ deloc, la tristetea care-i macina pe acesti amarati-bogati. Ca sa-i inveselim, trebuia sa renuntam de buna voie la pensii, alocatii si alte drepturi legale si sa cerem dublarea, da’ ce zic io dublarea, triplarea impozitelor. Si, ar trebui sa ne gandim atunci cand ne spun preocupati ca trebuie sa fim solidari in fata crizei, ca aroganta si aparenta lor nesimtire ascunde de fapt o mare durere. Durerea pentru soarta poporului roman. Si, inainte ca oamenii astia sa ajunga depresivi, ar trebui sa nu mai fim egoisti si sa iesim singuri din saracie si criza, lasandu-i sa se bucure de bogatia lor. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro