Jenant, mişeilor! / Secetă

 Bătrânul învârti cu greu roata de fier a fântânii şi privi spre cer. Erau două luni încheiate de când nicio picătură de ploaie nu a mai căzut.

Puişorii de găină încăpeau în crăpăturile pământului, ca într-o grotă, iar cerealele, toate, erau pârlite de soare.

Pentru el, lucrurile erau simple, şi de vină nu era schimbarea climei, nici alt fenomen ştiinţific: de vină erau oamenii, cu păcatele lor. De fapt, seara, când se aşeza la televizor aşteptând rubrica meteo, numai la asta se gândea: „E secetă demult în ţara asta, dar numai acum, când ne atinge la buzunar şi la burtă, observăm”. Cum n-avea alt interlocutor decât nişte molii care ieşeau seara din şifonierul vechi, le explica lor, cu coerenţa şi dicţia unui profesor ce ţine un seminar: „Ce, crezi că sunt elucubraţiile unui bătrân senil şi depăşit? Păi nu e secetă de patriotism? S-au „uscat” în umilinţă şi uitare toţi eroii acestei ţări, iar ceilalţi fac concurs de înjurături la adresa României. Vedeţi? Este. Nu e secetă de credinţă? Puţini mai vorbesc azi de Dumnezeu şi sunt convinşi că, fără el, suntem aşa cum spune Darwin- nişte maimuţe moderne. Vedeţi? Este”. Câteodată, moliile, agitate de lumină, zburau în cerc pe tavan, iar atunci bătrânul continua şi mai hotărât: „Nu e însetată ţara asta de dreptate, când justiţia a ajuns o insignă la reverul unor politicieni sau potentanţi ai zilei? Vedeţi? Este. Nu li se usucă oamenilor sufletul în aşteptarea unui trai mai bun şi a unor legi drepte? Vedeţi? Aşa este. Nu ni s-au uscat şi lacrimile şi speranţa de halul în care a ajuns ţara şi neamul pentru care au murit cei mai buni dintre noi? Dar nu, despre seceta asta nu vorbeşte nimeni şi pentru seceta asta nu îl roagă nimeni pe Bunul Dumnezeu să ne trimită „ploaie”.

Bătrânul îşi opri firul vorbelor, apăsând insistent butonul de volum al televizorului. O tânără anunţa triumfătoare ploi în întreaga ţară.

Descumpănit, bătrânul stinse televizorul. I se păru că moliile îl priveau ciudat, aşa că se simţi dator să le explice: „Acum, că vine ploaia, o să creadă toţi că am scăpat de secetă”.