Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Jenant, mişeilor! / Scrisoare GAZETEI
Ţi-am fi putut scrie un jurnal, nu o scrisoare. Te-am privit toţi crescând. Şi, multă vreme am crezut că ai crescut din zilele, nopţile şi speranţele noastre. Credeam că te-am modelat, ca pe un vas de lut, când de fapt roata ai fost tu. Iar noi, lutul.
Tu eşti un ideal, un crez. Şi nimeni nu poate modela o idee. Dar un ideal poate modela oameni.
De fapt, eşti mai mult de atât. Eşti pretextul şi oportunitatea noastră de a fi noi înşine şi de a ne depăşi. Te-am crezut de multe ori fragilă, te-am văzut slabă, te-am simţit plânsă. Dar, chiar şi atunci tu ne-ai făcut mai puternici.
Bine, nu te umfla în pene. Au fost zile în care ne-ai părut grea, în care ni s-a părut că ceri prea mult şi vrei mereu întâietate. Dar mi-am dat seama că era doar o nouă lecţie de-a ta. În 12 ani, ne-ai învăţat multe:
Am învăţat că depinde de tăria crezurilor tale ca orice cârciumă să devină castel, ca în Don Quijote.
Am învăţat că orice om poartă o poveste care merită spusă şi scrisă.
Am învăţat că întotdeauna contează unghiul din care priveşti un lucru.
Am învăţat că curajul înseamnă să ştii doar tu când îţi e frică.
Am învăţat că niciodată nu ştii cine dă şi cine primeşte, de aceea, în ambele cazuri, trebuie să te porţi la fel.
Am învăţat că împrejurările nu te fac nici mai bun, nici mai rău. Te arată aşa cum eşti.
Am învăţat să spun mai des „mulţumesc” şi „îmi pare rău”.
Şi am învăţat să recunosc că, de fapt, n-am învăţat nimic.
După 12 ani, oricât de mult ni se pare nouă că ţi-am dăruit, balanţa înclină tot în favoarea ta. În fond, noi ţi-am dat muncă, nervi, speranţe, ani. Tu ne-ai dat oportunităţi, idealuri, curaj, dar mai ales, sens.
Nu ştiu cum să rezum tot ce cred/credem despre tine. De aceea o să continuăm să-ţi scriem şi să te scriem.