Jenant, mișeilor! / Sacrificarea executanților

Epopeea dosarului lui Câțu &Co demonstrează încă o dată că, în istorie, „toate-s vechi și nouă toate”. În toate regimurile, executanții care au urmat orbește direcția și ordinele au fost sacrificați la un moment dat, spre satisfacția opiniei publice, atunci când „buba” a explodat. Era clar că acest lucru se va întâmpla și cu „apostolii pandemiei”. Jaful a fost prea mare, prea ușor de sesizat de orice român și frustrările adunate de popor prea multe, așa că un astfel de dosar era previzibil. Doar că acest dosar e prea puțin față de cât s-a furat atunci. Și prea s-au transformat peste noapte oamenii politici, care atunci au tăcut mâc, în mari apărători ai românilor. Nu știau în pandemie toți cât e populația României și câte vaccinuri s-au cumpărat? Nu știau că vaccinurile au efecte adverse și, cu toate acestea, trâmbițau că „vaccinul e sigur” și jigneau orice român care își punea întrebări? Știau cu toții. Și, totuși, au tăcut mâc. Se ridică acum, guralivi, după ce războiul a trecut, dându-se mari bărbați de stat.

Din fericire, istoria ne arată că lingăii și trădătorii nu o sfârșesc niciodată bine. Ba, dimpotrivă, sunt înfrânți cu propriile arme. Ar trebui ca acest lucru să le dea puțin de gândit oamenilor politici. Vor afla cu surprindere că sabia taie capul plecat mai repede și mai ușor. Doar că e o chestiune de timp.  

P.S. Peste ani, cam același lucru se va întâmpla cu banii cheltuiți de România în contextul războiului din Ucraina. Punem pariu?