Jenant, mișeilor! / „Să ne unim!”

La 11 februarie 1918, singura femeie de­putat din Sfatul Ţării de la Chişinău ţine un discurs înflăcărat de susţinere a unirii cu România. Argumentele sale sunt menite să înmoaie inimile cele tari şi să le lumineze  minţile celor neho­tărâţi.
„(...) Azi eu strig în gura mare: Acum, ori niciodată, noi trebuie să ne unim…!. Orice moldovan, fie el cât de democrat, trebuie să înţeleagă aceasta şi să facă tot ce poate, să aducă orice jertfă, pentru a înfăptui această Unire. Noi nu putem trăi neatârnaţi, suntem siliţi a ne uni cu vreun stat vecin. (...) Dacă noi însă ne vom uni cu România, vom avea cultura noastră naţională, ne vom lumina împreună cu fraţii noştri şi vom lucra şi spre îmbună­tăţirea stării ţărănimii, care e temelia fiecărui stat.
Şi democratizarea României va veni cât mai curând, precum vedem şi din dezlegarea trebii pământului.
De altfel, trebuie să recunoaştem că aproa­pe toţi Moldovenii din Basarabia, afară de puţini oameni, nu doresc socia­lizarea pământului.
Ţăranul nostru e bucuros să aibă mai puţin pământ, dar să fie el stăpân, nu statul sau obştea.
Luând acest lucru în vedere, noi vedem că treaba pământului, cum se dezleagă în România, e mult mai potrivită cu firea Moldovanului din Basarabia.
Astfel ţăranul câştigă prin unirea cu Ro­mânia. Nici intelectualii noştri nu pierd, ci dimpotrivă. Vor pierde numai străinii. Aceştia trebuie să se dea după cei mai mulţi, căci oricum ar schimba ei statisticile, orice statistici ar mai face din nou, tot Moldovenii rămân băştinaşii Basa­rabiei şi nicidecum cei aduşi de ţări în locul atâtor Moldoveni, care au fost trimişi la Siberia, Mangiuria, Caucaz etc.
Astfel, putem spune că fiecare moldovan trebuie să dorească acum unirea cu România şi astfel să formăm cu toţii o Românie nouă, care să fie nouă din toate punctele de vedere.

Spre aceasta trebuie să meargă atât naţionaliştii cât şi socialiştii moldoveni, fiindcă orice socialist îşi dă seamă că numai ridicând cultura fiecărui popor se pot înfăptui marile gânduri ale omenirii.
Revoluţia din Rusia şi îndeosebi ur­mările ei ne-au arătat că ideile socialiste nu pot fi pricepute de un popor fără carte şi atunci se iveşte anarhia, care, după cum vedem, bântuie în întreaga Rusie.
Dacă nu ne-om uni acum cu fraţii noştri, apoi nu se ştie de va mai veni în viitor timp atât de potrivit şi în veci vom fi blăstămaţi de urmaşii noştri, cari, cetind istoria, vor vedea că am putut făptui actul de unire şi nu l-am făptuit. Eu mă tem de acest blăstăm şi strig în gura mare: Să ne unim!”