Jenant, mișeilor! / Rupe-i banca!

Când ridici înjurătura la rang de libertate de exprimare și suprimi orice urmă de respect și apreciere pentru orice categorie socială, nu prea ai de ce să te miri că tânăra generație repetă cu frenezie versuri vulgare și țipă din toți rărunchii „rupe-i banca!”, în timp ce consumă masiv alcool și droguri. E doar vârful unui iceberg care a spart în bucăți toate normele morale, toate valorile tradiționale și orice fărâmă de civilizație.
E doar încă o dovadă, alături
de procentul analfabetismului func­țional, de rezultatele examenelor și scandalurile din școli, a faptului că România numai educată nu e.
Să fie de vină școala? Să fie de vină politicul? Sau familia? Câte puțin din fiecare. Însă, principalul vinovat îl reprezintă societatea. Noi toți, cei care ne temem să le vorbim tinerilor despre „bunul simț țărănesc”, cum spunea Steinhardt. Despre normele elementare care astăzi ni se par desuete, despre cuvintele magice: „bună ziua”, „te rog”, „mulțumesc”, despre faptul că „dumneavoastră” e recomandat să fie folosit în con­­tinuare, despre faptul că mer­sul la biserică îți deschide și mintea, și sufletul, dar îți temperează și ego-ul.
Da, suntem egali în drepturi și obligații, dar nu și în merite și reușite. Ne diferențiază faptele și vorbele noastre. Nu e suficient să respirăm și să trăim ca să fim extraordinari. Și da, acel cuvânt atât de blamat „Respect”, care face diferența dintre a fi „om” și a fi „Om”.