Jenant mișeilor! „România nu este o ţară, ci o afacere!“

Deși a trecut mai bine de o jumătate de secol de la moartea lui Arghezi, celebrele lui cuvinte  „România nu este o ţară, ci o afacere!“ ar putea fi mottoul național. Mai ales pentru decidenți România este orice, numai țară nu. Politicienii o consideră „o oportunitate” de a se afirma și mai ales de a se îmbogăți. O consideră „afacerea” perfectă, în care, ca și cum ar fi moștenit-o din familie, au doar drepturi nelimitate și zero obligații. Genul de afacere din care doar câștigi și căreia nu-i da­torezi nimic. „Ridică” într-una dividente, fără să le pese că „afacerea” e falimentară. Mai rău, cu toții au impresia că afacerea numită România a început și se termină cu ei. Toți cei care au construit România sunt istorie, iar istoria nu are nicio relevanță pentru ei. România poate fi nu doar afacere, ci și mașină. Una veche, de epocă, în care șoferul nu a mai investit nimic și căreia i se desprind toate piesele. Și în care, vorba lui Puric, „poporul român ocupă locul mortului și se lasă condus de tâmpiți”. Românii suportă toate manevrele șoferilor ne­price­puți și începători, care ba ne bagă în șanț, ba taie curbele producându-ne emoții, ba ne izbesc de câte un copac sau cap de pod. Culmea, daunele le plătesc tot „pasagerii”.
România va deveni ceea ce trebuie să fie – țară - abia atunci când atât clasa politică, cât și poporul își vor asuma rolul pe care trebuie să-l aibă. Atunci când politicienii vor renunța să caute oportunități personale, căutând responsabilități publice. Și atunci când poporul, sătul să înjure în surdină și să-și critice țara, va învăța să o iubească. Și iubind-o va ști să facă ceea ce trebuie.