jenant, miseilor!: Romania maimutelor

Am avut un vis. Se facea ca traim intr-o tara democrata si europeana, in care libertatea a fost castigata in strada, cu sange. Procurorii si judecatorii, niste tipi saraci, „insetati de dreptate” si scoliti ani buni la universitati de prestigiu, analizau in sedinte interminabile cererile de interceptare a convorbirilor telefonice, pe care le incheiau intotdeauna cu sloganul: „Libertatea nu este un drept, ci o obligatie”. Parlamentarii, niste tipi cu papion, de moda veche, tineau musai sa dea fuga in „teritoriu” si sa-si consulte electoratul, inainte de a vota o lege. Iar cetatenii, niste oameni curajosi si responsabili, se adunau in sedinte ad-hoc, sa decida cum sa reactioneze la o decizie si cum sa indrepte o masura proasta luata de Guvern. Numai ca, deodata, se facea ca vad Constitutia Romaniei care, in loc de stema, avea o poza cu trei maimute: una, care isi tinea mainile pe urechi; alta, care isi tinea mainile pe gura si cea de-a treia, care isi tinea mainile pe ochi. Si m-am trezit intr-o Romanie transformata intr-o tara de suspecti, urmariti pas cu pas de ochiul vigilent al autoritatilor. O tara in care procurorii puteau intercepta convorbiri telefonice fara avizul judecatorului si in care parlamentarii votau legi fara sa le pese de ce cred si spun cetatenii care i-au ales. O tara in care Constitutia era calcata in picioare de oamenii legii. O tara in care nimeni nu era multumit de nimic, dar toata lumea astepta ca ceilalti sa indrepte lucrurile. O tara despre care imi faceam iluzii ca e democrata si europeana... Mi-am amintit, apoi, de revolta de la Petrova si de intrebarea pe care am transformat-o intr-un soi de obsesie. De ce, dincolo de „meciurile” nomenclaturii si batalia pentru ciolan, a reusit sa invinga sistemul comunist un grup de femei si copii neajutorati? Poate, pentru ca autoritatile nu se asteptau la solidaritate. In fond, solidaritatea n-a fost nicicand punctul forte al romanilor, iar un singur om sau un grup restrans nu putea face minuni. Doar puscarie… Si acum, jur pe cenusa iluziilor mele ca mai am o iluzie sau o obsesie: ce se intampla daca una din maimute asculta pentru toate, alta vorbeste in numele lor si cea de-a treia vede pentru ele? Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro