Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Jenant, mişeilor! Robu-i mort ca voință, dar liber să voteze
Bădia Traian Trifan, liderul misticilor din Închisoarea Aiud, a fost convocat la un moment dat la o întrecere socialistă organizată de penitenciar pentru deținuții politici, unde i s-a cerut să vorbească despre opțiunile sale politice. Înțelept, Traian Trifan a răspuns doar atât: „Robu-i mort ca voință. El se supune ordinelor. În ceea ce privește munca, ea este o obligație morală”. Păstrând proporțiile, românii sunt astăzi „robii” Comitetului Național pentru Situații de Urgență. Voința, libertățile și drepturile sunt reduse la libertatea de a alege dintre cele 10 puncte pe care le poți încercui ca să ieși din casă. Din păcate, politicienii români, de la președintele României în jos, vorbesc despre democrație, drepturi și libertăți fundamentale doar în contextul alegerilor. Ca și când democrația se rezumă la vot. Sau, ca și când, un vot pe care îl exerciți cu declarația în buzunar este liber. Din start, cetățeanul este pus în relație de inferioritate față de autoritatea statului, timorat de ideea de a putea fi amendat, speriat de riscul de a se îmbolnăvi. Or, măcar în ziua votului, cetățeanul trebuie să fie cel puternic, liber, cel „viu” ca voință. Din păcate, repetând întruna motto-ul „noii normalități”, a ajuns să ni se pară firească îngrădirea libertății pentru o falsă siguranță. Am ajuns să ne obișnuim cu sunetul asurzitor al RO-ALERT trimis prea târziu, cu bâlbe, mesaje haotice, degete ridicate amenințător și acuze. Probabil, dacă ni s-ar cere să completăm pe declaraţie cu cine votăm, ni s-ar părea și asta parte a „noii normalități”.
Degradarea demnității noastre e rapidă și nu știu dacă va fi reversibilă. Tot reflexul de libertate câștigat cu greu în 30 de ani de democrație, a fost pierdut în 10 luni de pandemie. Atât de puțin ne-a trebuit să pierdem, gândind că așa vom trăi, drepturile pentru care alții au considerat că merită să moară. Ne amăgim, de exemplu, că zecile de mii de germani care ies în stradă sunt coronasceptici. Nu sunt, sunt oameni care vor să trăiască, la fel de mult ca și noi. Dar nu în orice fel de lume!