Jenant, mișeilor! / Realitatea de la televizor

Suntem o țară în care nu realitatea și problemele creează temele de discuție, ci invers. Nu ne interesează ceea ce ne doare și ne apasă, ci ceea ce ni se spune că ne doare. Se creează mare forfotă la tv, în online, în cadrul clasei politice, apoi problema e uitată, ca și cum nu ar fi fost, chiar dacă nu e rezolvată. Astfel, din când în când, avem revelația că prețurile sunt mari, că tinerii consumă droguri, că unii dintre bătrâni sunt batjocoriți în cămine, că unii dintre pacienți sunt lăsați să moară în spitale, că s-au cheltuit sute de milioane de euro pe vaccinuri care se aruncă și pe armament, iar acum guvernanții plâng că nu avem bani etc. Dar cum orice braking news ține trei zile, românii se mulțumesc cu știrea și, ulterior, uită și știrea, și problema, și rezolvarea. E uimitor cum poate începe și se poate sfârși o pandemie, de exemplu, prin braking news, nu prin evidențe. Cum prețurile cresc și scad în funcție de temele de discuție etc. Și mai uimitor este cum o problemă este uitată atât de repede. Astăzi, întreaga țară vorbește despre problema drogurilor, pentru ca mâine același popor să uite complet de acest flagel până la următoarea tragedie. Suntem asemeni unui tip care stă pe canapea și zapează la televizor. Când îl prinde un subiect îl urmărește apoi schimbă canalul. Doar că noi zapăm prin viață și realitate, având atenția uni­di­recțională și de scurtă durată asupra unui subiect. Apoi schimbăm cadrul și gata. Se schimbă și realitatea.