Jenant, mișeilor! / Poporul, ca adolescent

Încă nematurizat într-ale democrației, fără să-și fi găsit planul și direcția, poporul român este asemeni unui adolescent, care trece prin toate traumele și crizele specifice vârstei și, pe deasupra, are și părinții în divorț.

Neînțeles, neascultat, cu încrederea în sine ciuntită, insuficient educat și fără să știe ce vrea, adolescentul nostru nu mai vede nimic bun în viitor. Iar părinții, în cazul de față politicienii, în timp ce se ceartă pe avere, la partaj, nu au timp și nici nervi să-l asculte. Nu au încredere în deciziile lui și li se pare că, dacă are ce pune pe masă, are haine și căldură în casă, n-are niciun motiv să se plângă. De câte ori adolescentul se revoltă, îl loc să îl asculte, părinții îi cumpără câte ceva ca să-l îmbuneze.

Acum, când au ajuns să se certe nu doar pe avere, ci și pe custodia lui, fiecare părinte crede că știe ce e mai bine pentru adolescent și fiecare consideră că a fost un părinte mai bun.

Sătul de țipetele lor, adolescentul a ajuns să fugă de acasă cu primul străin ieșit în cale care i-a zâmbit frumos și l-a convins că poate fi ceva și de capul lui.

Înnebuniți, părinții nu înțeleg cum de s-a întâmplat asta. Au ajuns să amâne divorțul, sunt dispuși să-i dea mai mulți bani, deși nu au, și chiar să-și ceară scuze.

Doar că adolescentul nu-i mai crede. Și, pentru a-i pedepsi, e dispus să se pedepsească și pe sine și să-și dinamiteze viitorul.

El, fiind minor, nu va fi vinovat. Vinovați vor fi părinții.