Curs valutar








Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii



Jenant, mișeilor! Politică cu Dumnezeu agent electoral și poporul la butonieră
Nu știu alți creștini ce simt, dar mie mi-e lehamite. Nu voiam să scriu nimic despre nebunia care a cuprins România, pentru că mi se pare că nu are rost: majoritatea românilor, indiferent de partea cui se află, au certitudini, nu opinii și orice discuție se rezumă cel mult la acuze și înjurături.
Dar e, totuși, prea mult. Toate valorile și crezurile naționale sunt călcate cu nonșalanță în picioare de o ceată de politruci care, folosindu-se de tot ce avem mai de preț sau mai scump, vor de fapt doar puterea. Dumnezeu, Poporul, Libertatea – valori pe care le scriem cu literă mare și le rostim șoptit - au devenit sloganuri electorale, laitmotive politice și agenți electorali.
Niciodată, într-o campanie electorală, candidații nu au folosit atât de mult numele lui Dumnezeu și niciodată nu au îndrăznit până acum să compare un parcurs electoral cu drumul Crucii sau cu Patimile Mântuitorului. Un om care crede în Dumnezeu și are frică de El n-ar îndrăzni asemenea enormități în Postul Paștelui și nici nu l-ar amesteca pe Dumnezeu în mocirla lor politică.
Niciodată n-am văzut atât de mulți „falși-democrați” care să își pună poporul la butonieră și să afirme, asemeni lui Ludovic al XIV-lea, că ei sunt poporul și statul.
Niciodată n-am văzut atât de mulți isterici care, în numele libertății, să ceară măsuri totalitare demne de comunismul lui Gheorghiu Dej: execuții publice, pușcărie la grămadă etc.
Dacă ar crede în Dumnezeu, Libertate și Popor, ar înțelege că astfel de crezuri nu se demonstrează cu afișe și discursuri, ci cu fapte.
În 9 martie a fost Ziua Deținuților politici anticomuniști. Adică a acelor oameni care au murit, pentru ca noi să-l putem mărturisi azi pe Dumnezeu, să ne putem aduna în piețe, să ne putem înjura pe Facebook și să ne certăm „în numele poporului”. Câți dintre vajnicii luptători pentru democrație și-au amintit de ei? Aproape niciunul.
Pentru că morții nu votează. Și pentru că adevărata libertate, cea pentru care au murit și au suferit foștii deținuți politici, arăta cu totul altfel...