Jenant, miseilor!/ Poate. De fapt, sigur.

Pentru ca lumea e intoarsa pe dos, nonvalorilor sunt promovate ca valori, imoralii dau lectii de moralitate, nestiutorii dau lectii si mincinosii proclama adevaruri, am vrut sa intorc si eu rubrica. M-am gandit insa ca n-ar fi corect sa-mi chinui dublu putinii cititori care mi-au mai ramas. Si pentru ca n-am putut da oglinzi cu tot tirajul GAZETEI, ca sa puteti citi mai usor cuvintele intoarse, am renuntat. Am renuntat si pentru ca, imprumutandu-mi saptamana trecuta rubrica, n-am putut sa scriu despre GAZETA, despre 8 ani, despre multe intrebari si putine certitudini. Daca nu va scriu cuvintele intoarse, o sa-mi permit sa intorc tonul. Si n-o sa va spun ce stiu. Ci ce nu stiu inca. Nu stiu sa sintetez opt ani si nu stiu sa explic de ce, in fiecare zi din ei, am avut credinta si sentimentul ca facem mai mult decat presa. Ca incercam sa schimbam lumea si oamenii. Nu stiu sa explic cum si de ce imi aleg modelele pe care le urmez. Dar stiu, cu certitudine, ca EI reprezinta niste valori si niste repere adevarate. Nu stiu sa spun „multumesc” fara sa para formal, desi n-o fac niciodata din complezenta. Nu stiu sa le spun celor apropiati cati sunt de importanti pentru mine si cred ca nu stiu nici sa le-o arat. Poate pentru ca mi se pare ca evidentele nu trebuie dovedite. Nu stiu niciodata despre ce si cum sa scriu si nu stiu niciodata daca rubrica mea merita publicata. Nu stiu daca iertarea e o virtute sau poate fi uneori o pedepsa. Nu stiu sa ma „autodisciplinez” si „autocenzurez” mai mult. Nu stiu cum sa reactionez in fata nesimtirii si-a prostiei. Nu stiu sa ma distantez de lucruri si oameni si sa le/ii analizez la rece. Nu stiu sa-mi impun bariere pentru lucurile in care cred. Nu stiu sa definesc mandria, relatia mea cu Romania, cu oamenii GAZETEI. Nu stiu sa definesc GAZETA. Nu stiu de ce nu am scris o rubrica mai festiva. Dar stiu ca unele lucruri se explica singure. Si stiu ca poti sti, chiar daca nu ai inteles inca asta. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro