Jenant, mișeilor! / Pe la spate

Steinhardt povestește cum, mânat de curiozitate, a ieșit și el la bulevard să vadă „armata roșie eliberatoare”. Oamenii râdeau fericiți și aruncau flori. El doar privea. Simte însă o palmă peste ceafă. Era tatăl său, care îl mustră scurt și îl scoate din mulțime: „La ce te uiți? Habar n-ai ce ne așteaptă”.
Românii au primit rezultatul referendumului ca și mulțimea din București adunată să vadă „armata roșie”, râzând, bucurându-se că „nu le-a ieșit planul”. Minunea a ținut trei zile, pentru că a doua zi după Referendum, PSD și ALDE au scos din sertar Legea parte­ne­riatului civil și parlamentarii discută despre dreptul cuplurilor de homesexuali de a adopta copii. Ba chiar am aflat că legea era pregătită de un grup de juriști și fusese dezbătută cu organi­zațiile de profil, în secret „ca hoții”.

Toate partidele care au semnat parteneriatul cu Coaliția pentru familie, angajându-se că vor susține referendumul, au trădat. A fost blat. Sigur, nu puteau scoate inițiativa asta legislativă pur și simplu, trebuia un context. Contextul a fost referendumul, scos de la naftalină după 3 ani, l-au organizat de ochii lumii, tot formal s-au declarat susțină­tori în timp ce au promis la Bruxelles că va fi bine. Deh, românii sunt ușor de manipulat. Și au fost: într-o deplină cârdășie între partide și servicii, s-au activat „influensării”, s-au postat me­saje apocaliptice și fake news pe facebook. La final, când planul le-a ieșit,
s-au arătat dezamăgiți, închiși în sediile lor de partid. Alții s-au dat europeni buni și toleranți. Oh, ba da, planul le-a ieșit.
În timp ce europenii spun că referendumul din Macedonia ar trebui luat în considerare chiar dacă nu a atins pragul de validare, în România, guvernanții dau „în compensație”, o lege, pe sub masă, pentru un procent minuscul care a spus „Nu” la referendum. Și da, cei îngrijorați de „risipa de bani” pentru re­fe­rendum, stați liniștiți. Banii au fost cheltuiți pentru o cauză bună: în beneficiul comunității LGBT. Ați simțit palma? Pe la spate.

P.S. Domnule Iohannis, vă anunț că ați încetat să mai fiți președintele meu puțin câte puțin. A început când ne-ați alintat „bigoți” și s-a terminat sâmbătă și duminică, când în loc de un minim mesaj sau declarație, am primit un rânjet. De azi înainte o să vă tratez la fel: o să vă ignor.