Jenant, mișeilor! / Oamenii apelor

Inundațiile catastrofale de zilele trecute au separat din nou „apele” omeniei. Dincolo de pagube, drame, dezastru și neputință, ne-au arătat încă o dată, dacă mai era nevoie, cine suntem noi ca popor.

De o parte, oameni disperați, care și-au pierdut rudele și agoniseala de-o viață, de cealaltă parte, politicieni rupți de realitate și empatie, care au dat-o, ca președintele Iohannis, pe discursuri deplasate despre schimbări climatice sau ca Ligia Deca, ministrul Educației, care vorbea de școala online în sate în care nu mai este curent electric și în care aproape toate aparatele electronice erau înecate în mâl.

Peste toate, discuții interminabile cu asigurarea locuinței (pe care oricum nu le asigură nimeni fiind zonă de risc) și cu bruma de ajutoare primite (10.000 de lei pentru o familie de sinistrați e mai degrabă o glumă proastă).

Însă, în această mare de lacrimi, neputință, durere și ignoranță, raza de speranță a venit de la oamenii simpli. O tânără din localitatea Pechea, grav afectată de inundații, deși a pierdut aproape totul, din puținul rămas, a găsit puterea de a face un pachet cu mâncare pentru jandarmii care ajutau localnicii. Pe hârtia lăsată în pachet, a scris câteva cuvinte simple, dar pline de emoție: „Fie ca Dumnezeu să te binecuvânteze cu darurile sale și multă liniște!ˮ

Păcat că din elicopterele prezidențiale, din palatele de la București și din sediile de partid, nu se văd astfel de oameni.

Eu aș duce-o pe Alexandra în capitală să țină tuturor politicienilor lecții de omenie.

Că Potopul venit de sus a trecut. Dar cel de la oameni (politici) continuă.