• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Marţi , 13 August 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 27 August , 2012

Jenant, mişeilor! / O scrisoare pierdută

Povestea cu Curtea Constituţională, referendumul, protestele şi toată tevatura asta greţoaso-inutilă care ne răspunde, la toate întrebările de genul: „de ce nu avem educaţie de performanţă, autostrăzi, sistem de sănătate modern, justiţie dreaptă, instituţii puternice şi societate civilă sănătoasă etc.?” prin cinicul: „pentru că uite cu ce ne ocupăm”, mi-a amintit de o poveste.

Un ţăran, neştiutor de carte, dintr-un sat din Ardeal, primeşte într-o zi o scrisoare. O cercetează în mâinile bătătorite ca pe o minune şi apoi îl roagă pe poştaş să i-o citească. Grăbit, poştaşul îi spune numai cine e expeditorul: fiul său, aflat în armată.

Curios şi jurându-şi să înveţe alfabetul ca să poată şi el citi, omul iese în drum şi aşteaptă să se ivească cineva care ştie carte. Într-un târziu, îl vede pe şeful de post şi-l roagă să-i citească scrisoarea. Omul o desface, bucuros că e considerat intelectual şi începe să-i spună ţăranului: „Fiul tău zice că i s-a furat arma din dotare şi e închis. Auzi? Ce derbedeu, nici arma nu şi-o poate păzi! Atunci ce fel de cetăţean va fi el? E un nemernic şi tu eşti şi mai mare nemernic pentru că l-ai crescut altfel. Nu meriţi să trăieşti”. Ţăranul ia scrisoare şi pleacă plângând în hohote. Pe drum, se întâlneşte cu preotul care, văzându-l aşa supărat, îl întreabă ce-a păţit. Printre suspine, ţăranul îi spune: „nu am dreptul să trăiesc, sunt un nemernic şi am crescut un nemernic”. Preotul se miră: „cum? Fiul tău, care a fost un elev strălucit şi un băiat credincios?”, ia scrisoarea pe care o strângea omul la piept, şi citeşte: „Dragă tată, mi s-a furat arma din dotare şi sunt în arest. Te rog mult, împrumută-mi nişte bani să restitui contravaloarea ei, pentru că altfel voi fi judecat de Tribunalul Militar şi, îţi promit că, la întoarcerea acasă voi munci   să-ţi restitui fiecare bănuţ şi mă voi strădui întreaga viaţă să fiu atât de bun cum crezi tu că sunt”. Ţăranul îşi şterse lacrimile şi se lumină la faţă. Atunci a înţeles că nu-i suficient să cunoşti alfabetul ca să înţelegi ce citeşti. Şi apoi, nu contează atât ce citeşte, ci cine citeşte.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.