Jenant, miseilor / O rubrica ne-„ca lumea”

Pe frontispiciul templului dedicat lui Apolo, din Delfi, era scris, langa „Cunoaste-te pe tine insuti”, indemnul „Nimic prea mult”. Nu stiu cati romani stiu originea acestui indemn, dar cu siguranta, multi il simt. Noua ni se transmite „simtul masurii” din copilarie, ca un fel de zestre-blestem. Chiar daca nu-si invata pruncii alte principii elementare de viata, tot romanul stie sa-i spuna odraslei ca trebuie sa faca o scoala „ca lumea”, apoi sa-si ia un serviciu „ca lumea”, apoi sa se insoare „ca lumea”, sa se imbrace „ca lumea”, sa vorbeasca „ca lumea” etc. Pe fundatia educatiei, se aseaza apoi de-a valma parerile specialistilor, reclamele, medicii, profesorii, politicienii. Tot iti spun ca „excesul de sare si grasimi dauneaza grav sanatatii”, ca „ce-i prea mult strica”, ca „consumul prea mare dauneaza economiei” etc. Pentru ca, in final, sa ne lasam convinsi ca indemnul din Delfi e calea spre fericire. Adeptii prudentei pot spune ca exista evidente ca afirmatia poate fi adevarata. Excesul de mancare duce la obezitate, excesul de alcool te imbolnaveste, excesul de vorbe te face palavragiu, excesul de tacere te izoleaza social. Numai ca, cei care au ramas in istorie, ca invinsi sau invingatori, n-au fost „ca lumea”. Cineva spunea ca ne putem scuza mediocritatea existentei si putem gasi argumente pentru inferioritatea ei. Dar pentru mediocritatea idealurilor nu exista nicio scuza. Visul lui Michelangelo de a sculpta muntii, indrazneala lui Columb, pasiunea lui Vlaicu, patriotismul eroilor romani nu sunt „ca lumea”. Adevarul lor nu era cel de pe templul din Delfi, era altul: a crede, a visa si a iubi orice, nu e niciodata prea mult. Si nici nu poate fi gresit. Poate de asta, oracolul din Defi e socotit inca cea mai mare escrocherie din istorie. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro