Jenant, mișeilor! / O istorie actuală

Există oameni care pică în mijlocul evenimentelor ca „Pilat din Pont în Crez”. N-au nicio treabă cu desfăşu­rarea evenimentelor şi nicio con­tribuţie, dar au rămas în istorie numai pentru că au fost acolo. Cam aşa poate fi descris şi Emanoil Mihăescu Porumbaru, unul dintre cei mai fazi miniştri de externe ai României din toate timpurile, dar omul care în calitate de ministru a semnat alianţa României cu Antanta, în 1916. Deşi nu era respectat de nimeni în politică şi contemporanii lui spuneau că avea înfăţişarea unui ou cu mâini şi picioare, se lăuda cu succesul său în rândul coconetului. Anecdotele vremii spuneau însă că Porumbaru ar fi putut plimba o cucoană o noapte întreagă în parcul unui castel, pentru ca dimineaţă să o înapoieze nevătămată soţului.
Din cauza amestecului ciudat de inacţiune, incapacitate şi lăudăro­şenie, într-una din zile P.P. Carp i-ar fi spus de la Tribuna Parlamentului: „Băi Porumbiţă, tu ai avut două mari pasiuni în viaţă: femeile şi politica. Pentru femei, n-ai avut p..ă şi în politică n-ai avut c…e!”. Nu ştiu dacă Porumbaru a răspuns şi nici nu are importanţă. Cert este că, cel puţin a doua parte a butadei lui P.P. Carp este aproape general valabilă întregii clase politice de astăzi. Fricoşi, laşi, incapabili de orice ac­ţiu­ne care implică riscuri, total lipsiţi de spirit de sacrificiu şi de responsabilitate în faţa istoriei şi a ţării, cei mai mulţi dintre politicienii români au „picat” în fotolii şi în istoria recentă a ţării tot printr-o întâmplare (a se citi pile, relaţii şi cu­metrii).

Evenimentele se desfăşoară de obicei deasupra lor, nu vor şi nu le pot controla, nu înţeleg istoria şi nu vor s-o scrie. Îşi pun însă semnătura pe documente istorice, sperând că, peste ani, cineva va ţine minte nu­mele lor. Va ţine, dar numai ală­turând vorbele lui P.P. Carp.