Jenant mișeilor! Nu victimă, ci complice

La modul ideal, puterea trebuie să fie a celor care nu și-o doresc, pentru că aceia nu vor fi corupți de ea. Din păcate, în ultimii ani, în România, dorința de putere a fost cam singura caracteristică relevantă a celor care s-au cocoțat la ciolan. De la nivel micro la nivel macro, dorința de putere, garnisită cu cea de îmbogățire, au fost cam singurele mobile, cu câteva excepții, ale celor care ne-au cerut votul pentru diferite funcții. Or, acest lucru se reflectă foarte bine în situația din țară. Clasa politică românească nu a eșuat. Și-a atins obiectivele stabilite, doar că obiectivele lor nu coincid cu ale noastre. Normele morale și creștine sunt obligatorii pentru orice om politic. Deoarece, în lipsa lor, politicianul nu se teme de nimeni și de nimic și acționează în consecință. Pe când un om credincios și moral va căuta să facă mereu binele, să-și cerceteze conștiința și să ia decizii care să îi permită să doarmă liniștit noaptea. Însă, eșecul nu este doar al politicienilor, ci și al nostru, al electoratului.
Nu am ascultat sfatul lui Petre Țuțea de a ne alege conducători care își iubesc țara și cred în Dumnezeu. Și suportăm conse­cințele. Nu degeaba Orwell spune că: „Un popor care alege politicieni corupți, impostori, hoți şi trădători nu este victimă, ci complice”.
De fapt, noi, românii, nu cred că am votat vreodată pe cineva. Mereu am votat împotriva cuiva. Democrația ne-a atenuat instinctul democratic, civic și setea de libertate și, mai ales, ne-a făcut să ne resemnăm. Și, pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii de bine să nu facă nimic...