Jenant, mișeilor! / Nu uita că țara te vrea prost!

Dar nu doar prostuț, ci prost de-a binelea. Atât de prost încât să crezi că Statul îți vrea mereu binele, că se gândește la tine când ia cele mai aberante măsuri și că toate abuzurile, toate încălcările de drepturi, toate-toate sunt spre binele tău.

Atât de prost încât habar n-ai să-ți porți singur de grijă și atunci Statul trebuie să te salveze, să ia măsuri chiar împotriva ta, la fel ca în pandemie, și să-ți impună reguli ca să rămâi sănătos.

Atât de prost încât să nu știi să-ți gestionezi banii și să riști să-i pierzi, tocmai în drum spre ANAF, motiv pentru care trebuie să-ți impună limită la plățile în numerar.

Atât de prost încât, analfabet funcțional fiind, ca să iei și tu bacul, trebuie să-ți pună întrebări din care se deduce răspunsul.

Atât de prost încât să nu știi când moare cineva și să faci, ca un tâmpit, plângere că el a fost omorât în spital, când, ce să vezi, el de fapt era mort deja clinic, doar că tu, prost fiind, nu înțelegi.

Atât de prost încât să crezi ce ți se spune, nu ceea ce vezi și să te lași convins că cineva în țara asta luptă pentru tine și că îi pasă cu adevărat de un prost ca tine.

Atât de prost încât să crezi toate poveștile cu partenerii strategici, cu înarmarea și cu ajutorarea săracilor.

Atât de prost încât să crezi că astăzi normalitatea, firescul, tot ceea ce e        românesc și creștin nu sunt discriminate, desființate și urâte la maximum.

Atât de prost încât să votezi din nou nu cum crezi tu, ci cum ți se induce sau ți se spune.

În fine, atât de prost încât să te crezi, totuși, deștept și nemanipulabil.

Și atât de prost încât să uiți cum te vrea țara!