Jenant, mişeilor! / „Nu-i treaba mea”

Mi se pare că ignoranţa şi nepăsarea au făcut mai mult rău României decât toate năvălirile barbare, comunismul, corupţia şi războaiele secolului XX la un loc. „Nu-i treaba mea!” a devenit slogan naţional şi scuză perfect şi general valabil.

- Eroii, câţi îi mai avem, sunt umiliţi de lege, justiţie şi Stat. Despăgubirile foştilor deţinuţi politici sunt considerat „act de nedreptate” de Curtea Constituţională. Unii, ca şi Ioan Gavrilă Ogoranu au murit cu eticheta de „terorist” în cazier, iar ţara, pentru care a luptat, nu i-a dreptul nici la un credit cu buletinul pentru frigider. Nu contează, nu s-a împotrivit nimeni, toţi au fost de acord: „nu e treaba mea”.

- Justiţia din România derapează în extreme: între clemenţă şi abuz, pedepsind din oficiu, cu arest preventiv pe aproape oricine. Avem mai mulţi arestaţi preventiv şi condamnaţi public, prin defilări televizate cu cătuşe decât în comunism. Lumea şopteşte în ritm de aplauze: „Nu-e-trea-ba-mea!”.

- Monumentele istorice neretrocedate sunt în paragină. Ne plouă în bisericile monument şi casele vechi sunt exportate peste hotare şi trecute în acte ca „lemn de foc”. Cui să-i pese de patrimoniul ţării? Strigăm în cor: „Nu e treaba mea!”.

- Sistemul de învăţământ ne transformă copii în inculţi sau frustraţi, pentru că Statul care decontează deplasările de lux are parlamentarilor, n-are bani să le deconteze nici drumul la olimpiade şi concursuri şcolare. „Dă-i încolo, nu-s copiii mei, nu e treaba mea!”.

- Mor oameni din cauza unui sistem de sănătate bolnav şi ni se repetă, de fiecare dată, că e un caz izolat. Cine să-i plângă? „Toţi murim până la urmă, nu e treaba mea!”.

- În România se vorbeşte despre construcţia de autostrăzi cam cum vorbesc alţii despre trimiterea de rachete în spaţiu. E complicat, greu, aproape imposibil. Românii înjură şi când se satură, schimbă refrenul: „nu e treaba mea”.

- Dacă miile de români care au murit pentru ţara asta s-ar întoarce, ar găsi o naţie de indolenţi care se lăfăie pe jertfa lor. Am transformat calitatea de român într-un defect personal şi România într-o scuză a tuturor neputinţelor noastre. Ne e ruşine de neam şi de ţară, când ar trebui să ne fie ruşine de noi. Dreptul nostru de a spune azi „nu e treaba mea” a fost câştigat prin jertfa unor oameni care au gândit exact pe dos. Eroii, copiii, bătrânii, ţara, infrastructura, sănătatea, toate au fost treaba lor.

Pentru asta mi se pare că ignoranţa şi nepăsarea au făcut mai mult rău României decât toate năvălirile barbare, comunismul, corupţia şi războaiele secolului XX la un loc.

P.S. Şi totuşi, care-i treaba noastră?