Jenant, mișeilor! / Nerecunoștința, ca brand de țară

Acum scriu despre Doina Cornea, dar în locul ei ar putea fi pus numele oricărui erou contemporan. Sincer, din păcate, nu se mai aștepta nimeni să fie altfel, pentru că lipsa de recunoștință și de cultură a normalizat anormalul. Doina Cornea a fost înmormântată discret, la Cluj, fără onoruri militare și fără un rând de recunoștință din partea Guvernului. Nimeni nu a ținut doliu înafara puținilor oameni cu idealuri anticomuniste, ei înșiși uitați și izolați de o societatea care nu-i înțelege și pe care nici ei nu o înțeleg. Nimeni nu a ținut doliu, pentru că puțini mai știu cine a fost Doina Cornea și ce a reprezentat ea și alți eroi îngropați la fel de discret, pentru neamul românesc. Iar cei care știu, nu le pasă. Octavian Paler spunea că românii pot pângări orice „Golgotă” cu mahalagisme și pot dărâma orice soclu cu nerecu­noștință. Om fi avut cultura răbdării, izolat și a sacrificiului, dar a recunoștinței nu o avem deloc. De fapt, țara asta ar trebui să fie permanent în doliu. Nu pentru că îi mor eroii, ci pentru că i-a murit spi­ri­tul civic, s-au stins vocile celor care îi poartă în minte și în gând și, odată cu ele, moare câte puțin din sufletul neamului.

De 9 ani, tinerilor care participă la „Turul rezistenței anticomuniste”, organizat de GAZETA, încercăm să le expli­căm că toate drepturile, libertățile și bunurile de care ne bucurăm astăzi au fost plătite din plin cu sângele, viața, li­bertatea, efortul, sacrificiile cuiva. Ei, copiii de 8-12 ani, par să înțeleagă, pentru că, unii lăcrimează, alții mulțumesc sfios deținuților politici prezenți. Dar cum să-i explici unui guvernant lucrurile astea? Sau ce fel de om de stat e acela care nu înțelege efectul devastator al lipsei de recunoștință instituționalizată și dată ca exemplu unei națiuni care are uitarea în sânge? Am sperat că acum, în Anul Centenarului, va fi altfel. N-are cum, pentru că noi, românii, nu suntem altfel nici în acest an. Acum am scris despre Doina Cornea, dar în locul ei ar putea fi pus numele oricărui erou contemporan, iar nerecunoștința va fi la fel de mare. Poate ăsta o fi brand-ul nostru de țară. În fond, cât de greu poate fi să spui, din când în când, mulțumesc?