Jenant, miseilor! / Nepasare ciopartita. Punct. Basarabia.

Am citit candva o povestioara reala despre un tanar asiatic care a murit intr-un accident. La cateva zile de la tragedie, un coleg de-al sau s-a gandit sa-i viziteze mama pentru a-i transmite condoleante. Credea ca va fi ravasita, plansa, deprimata. A gasit-o insa linistita si calma. In gandul lui, o condamna ca nu si-a iubit fiul, ca nu-l plange sau ca n-a afectat-o pierderea lui. Aproape ca-i parea rau ca a venit s-o viziteze, cand, inainte sa plece, a scapat ceva sub masa. Aplecandu-se sa ridice obiectul cazut, i-a vazut mainile care framantau nervos o batista. Atat de nervos incat batista era facuta ferfenita. Abia atunci a inteles ca femeia isi traieste suferinta demn, in sinea ei, si i-a parut rau c-o condamnase. Mi-am amintit de povestea asta saptamana asta, cand se pregateau manifestarile dedicate Unirii Basarabiei cu Romania la Chisinau si se lansau invitatii pe internet la „caravana unirii”. Le-am povestit unor tineri despre Vlad, un licean din Brasov plecat ca un haiduc la Chisinau, sa imparta gratuit cateva exemplare dintr-un ziar pe care il scotea in regie proprie si al carui numar il dedicase unirii, arestat tocmai in timp ce acorda un interviu telefonic GAZETEI, despre George de la „Noii Golani”, arestat anul trecut pentru ca a indraznit sa comemoreze la Chisinau unirea Basarabiei cu Romaniei, despre Oleg, Ghenadie. Zeci de tineri, toti ridicati, arestati abuziv si batuti in fiecare an, in 27 martie, pentru „crima” de a poronunta „unire” si „romanism”. M-au ascultat dar, in afara de ridicarea sprancenelor, in semn de nedumerire, n-au schitat niciun gest. Si nici n-au spus nimic. Inainte sa-i judec, ca si colegul tanarului asiatic, le-am privit mainile. Numai ca, in loc de batista, faceau ferfenita tricolorul. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro