Jenant, mişeilor! / Nebuni şi înţelepţi

De câte ori oamenii nu vor să deschidă ochii asupra adevărului, îi găsesc scuze şi îi găsesc acuze celui care le deranjează liniştea şi iluziile. Octavian Paler îl compară pe Don Quijote cu Solon, unul dintre cei şapte înţelepţi ai Greciei Antice. Pentru că, uneori, a spune adevărul e nebunie curată.

Există o scrisoare a lui Solon către Epimenide din Creta în care înţeleptul grec se plânge că e considerat nebun deoarece i-a avertizat pe atenieni asupra ambiţiei lui Pisistrate de a deveni tiran: „Când i-am avertizat, nu m-au crezut. El a găsit mai multă crezare linguşind poporul, decât eu spunând adevărul. De aceea am depus armele în faţa sediului strategiilor”. În scurt timp nimeni nu l-a mai considerat nebun, iar azi, toţi îl consideră înţelept. Manualele de istorie explică în detaliu cum Pisistrate s-a rănit singur, după care a strigat că a fost rănit de duşmanii săi şi a cerut o gardă de 400 de oameni înarmaţi cu măciuci să se apere.

Atenienii i-au îndeplinit dorinţa, dar n-au înţeles că astfel l-au ajutat să desfiinţeze democraţia. Nu ştiu dacă istoria e ciclică, dar cu siguranţă repetăm greşelile pe care nu le-am înţeles şi îndreptat.  România de azi e plină de „soloni” care încearcă cu disperare să spună adevărul, pierzând, de fiecare dată în faţa linguşelilor şi teatrului ieftin. Şi, de fiecare dată, poporul prin neimplicare sau neînţelegere, ajută la instaurarea unei tiranii. Credem mai degrabă oamenii spoiţi de PR, care ştiu să pară credibili prin ton, ţinută şi gesturi, decât pe cei care spun adevărul simplu şi nefardat.