Jenant mișeilor! Ne mănâncă câinii. Și nepăsarea oamenilor

Cazul femeii ucise de câini în capitală, la doi pași de casă, a dezvăluit încă o dată cât de bolnavă este societatea românească actuală. Deși în fața unui asemenea caz, de o cruzime extremă, poți doar să suspini cu milă și groază sau să taci, unii s-au apucat ca de obicei să dea vina pe biata femeie, că deh, în România „mortul e de vină” mereu.
Mi-am reamintit de amenințările și „urările” din pandemie, când unii le doreau altor români să moară în chinuri, pe motiv că nu vor să se vaccineze sau nu sunt de acord cu măsurile autori­tă­ților.  Înțeleg și susțin diferențele de idei. Pot să înțeleg, deși nu mi se pare normal ca unii să vadă lucrurile cu dublă măsură, în funcție de interesul politic.
Nu pot, însă, înțelege lipsa de umanitate. N-ai decât să fii tefelist, penelist, pesedist, autist sau ce vrei tu, n-ai decât să fii mișcat să ieși în stradă pentru justiție și „corupția ucide” și nu pentru facturi, poți să-l susții pe Nicușor sau pe Gabriela, să militezi pentru măști și vaccinuri în 50 de doze sau să fii antivaccin, poți să crezi că salvarea planetei și războiul din Ucraina depind de câtă apă consumi tu, poți să crezi în general ce vrei, dar dacă în sufletul și mintea ta nu găsești un dram de milă și părere de rău pentru o astfel de tragedie, după părerea mea, ești un biet robot. Că om nu te poți numi.
Trist e că degeaba vorbește toată lumea de dezvoltare personală, mentorat, meditații, yoga și alte cursuri pe care le urmăm la greu. Degeaba vrem să ne autoper­fecționăm, autodepășim, autocu­noaștem și autoiubim, dacă nu avem acel dram de milă, umanitate și iubire, care face diferența dintre o fiară și un om, nu suntem nimic. Până la urmă, vorba lui Steinhardt, soluția corectă o dă tot „bunul-simț elementar, țără­nesc”. Iar badea Ion sau lelea Mărie din orice sat din Mara­mureș ar rezolva rapid și simplu dileala asta:
„- A murit femeia în chinuri groaznice, fără să aibă nicio vină?
- A murit.
- Atunci la înmormântare mergi să plângi mortul, nu să-l vorbești de rău”.
Trist, ura cu care ne sfâșiem între noi pentru simplul motiv că ne credem mai deștepți decât ceilalți ne face uneori mai înfiorători decât o haită de câini flămânzi.
Dumnezeu să ne ierte și să o odihnească pe biata femeie!