Jenant, mișeilor! / Mulţumire

Citisem undeva că „mulţumire” ar veni de la „multă unire”, mulţumirea fiind sentimentul prin care te uneşti cu semenii şi cu Dumnezeu. În fond, dacă avem cu adevărat doar ceea ce am dat altora, devenim „deplini”, „bo­gaţi” şi „împăcaţi” doar prin mul­ţumire şi recunoştinţă.
Alţi lingvişti susţin că „mulţumesc-ul” românesc s-a născut dintr-o urare: La mulţi ani!, devenită, în timp, „mulţani” şi apoi „mulţu­mesc”.
În ambele variante, aniversarea a 15 ani de la apariţia GAZETEI de Maramureş, tot despre „mulţumesc” este. Despre „multa unire” a unui colectiv de oameni dedicaţi, care zi de zi încearcă să demonstreze că „se poate şi altfel”, care cred în ceea ce fac şi, mai ales, cred că ceea ce fac va face lumea în care trăim un pic mai bună şi mai dreaptă. Personal, în cei 15 ani am avut onoarea să cunosc mulţi, foarte mulţi oameni. Şi, cu fiecare om deosebit cunoscut, mi s-a confirmat şi mai mult că cele mai preţioase lucruri, sentimente, mo­mente, trăiri, eforturi sunt cele dăruite altora. Şi că, pentru a reuşi, ai nevoie doar de credinţă şi încredere. GAZETA de Maramureş a reuşit pentru că a avut de la început „atitudinea” potrivită, nerv-ul, credinţa, naivitatea şi curajul de a încerca nu doar să reflecte realitatea, ci şi să încerce să o schimbe.
Timpul, cu siguranţă, a cernut şi va cerne dezamăgirile inerente, mo­mentele grele, stresul fiecăreia din cele 759 de ediţii şi a fiecărui pro­iect. Peste toate, în astfel de mo­mente festive rămâne doar ceea ce contează: mulţumirea. „Mult[ unire” pentru un scop nobil, „mulţumirea” de a fi parte a unui proiect extraordinar şi recunoştinţa profundă pentru fiecare dintre oamenii GAZETEI, colaboratorii şi cititorii ei.

Mulţam. Mulţani. La mulţi ani!