Jenant mișeilor! Mită și milostenie

Generațiile politice de azi se poartă uneori ca și cum ar fi inventat ei lupta anticorupție. Din păcate, luarea de mită este o problemă veche de când lumea și, înainte de a fi o problemă juridică, este una de conștiință. În Biblie, cuvântul „mită” apare de nenumărate ori și este definit mai bine decât ar putea să o facă toate Codurile Penale. Un preot înțelept ne-a explicat că, de fapt, nu orice milostenie este o faptă bună, ci numai darul care generează altă faptă bună, multiplicând binele. Altfel, „darul” tău poate fi mită. În lumea prea egoistă și prea individualistă de azi, am uitat, însă, și să dăruim cu adevărat, dar și să primim. Mulți dintre noi dăruiesc doar pentru a-și confirma lor că sunt buni „i-am dat, să nu zică că sunt rău”. Și, atunci, darul nu e de fapt pentru celălalt, ci pentru sine, pentru a-și hrăni propriul ego. Alții dăruiesc pentru a primi, și atunci nu e milostenie, ci troc, mită, cumpărare. Foarte puțini dăruiesc doar pentru a dărui și pentru a trezi în cel care primește sentimentul de bună­tate și generozitate pentru ca, la rândul lui, și acela să dăruiască. Apoi, așa cum spunea părintele Steinhardt, adevăratul dar nu e din ceea ce ai, ci din ceea ce nu ai. Pentru că dăruind curajul, mila, înțelepciunea, bunătatea etc. pe care nu le ai deplin, doar așa le vei dobândi și tu.

Dacă am avea educație morală și conștiință, nu am avea nevoie de strategii anticorupție. Și, dacă am ști să vedem în cei de lângă noi omul, nu oportunitatea, cu siguranță nimeni nu ar mai da mită, ci cu toții am da numai milostenie.