Jenant, mişeilor! Mediocritate spirituală

„O societate bazată doar pe li­tera legii, fără să meargă puțin mai departe, eșuează lipsindu-se de folosirea în propriul ei bene­ficiu a unui spectru mult mai larg de posibilități umane. Li­tera legii este prea rece și prea formală pentru a avea o in­fluență benefică asupra socie­tății. Când întreaga viață, în ansamblul ei, este înțesată de relații în spiritul legii, se degajă o atmosferă de mediocritate spirituală care paralizează și cele mai nobile elanuri ale omului. Și va fi pur și simplu imposibil să facem față pro­vo­că­rilor secolului nostru, înarmat ame­nin­țător, doar cu armele unor structuri sociale legaliste. Astăzi societatea occidentală ne arată că împărățește peste o inegalitate între libertatea de a îndeplini binele și libertatea de a săvârși răul. Un bărbat de Stat care vrea să facă un lucru efectiv constructiv pentru țara sa trebuie să acționeze cu o sumedenie de precauții, chiar cu timiditate, am putea spune. Încă de la început se izbește frontal de mii de critici pripite și ires­ponsabile. Se află expus cons­tant directivelor Parlamentului European și presei. Trebuie
să-și justifice pas cu pas deciziile, cât de bine sunt întemeiate și lipsite de cea mai mică greșeală. Iar un om excepțional, de mare valoare, care are în cap proiecte neobișnuite și neaștep­tate, nu are nici o șansă să se impună. Încă de la început i se vor întinde mii de capcane. Rezultatul este acela că medio­critatea triumfă sub masca restricțiilor democratice. Este ușor să subminezi de oriunde puterea administrativă și, de fapt, ea chiar s-a diminuat considerabil în toate țările occidentale. Apărarea drepturilor individuale a căpătat asemenea proporții, încât societatea ca atare se află acum complet lipsită de apărare împotriva oricărei inițiative. În Apus este timpul de a apăra nu atât drepturile omului, cât mai cu seamă îndatoririle sale.
Pe de altă parte, s-a acordat un spațiu nelimitat unei libertăți distructive și iresponsabile. Se adeverește că societatea nu are decât infime mijloace de apă­rare în fața prăpastiei deca­denței umane, bunăoară în ceea ce privește proasta folosire a libertății în materie de violență morală asupra copiilor, prin filme care abundă în porno­gra­fie, crime și groază. Se con­sideră că toate acestea fac parte din ceea ce numim libertate și că poate fi contrabalansată, teoretic, prin dreptul pe care acești copii îl au să nu se uite sau să respingă asemenea spectacole. Organizarea legalistă a vieții
și-a dovedit astfel propria sa incapacitate de a se apăra împotriva eroziunii răului…”

- fragment din discursul lui
Aleksandr Soljenițîn, rostit în 8 iunie 1978, la Universitatea Harvard, eveniment în cinstea aniversării a 327 de ani de la înființarea acestei instituții de educație.