Jenant, mișeilor! / Marea de amar, indolență, neputință

Tragedia petrecută zilele trecute la 2 Mai este doar încă o picătură într-o mare de amar, indolență și neputință, în care toată lumea se face că nu vede și nu aude. Anual, avem câteva tragedii cu tineri drogați care ucid sau sunt uciși, care ajung de la festival direct la spital sau provoacă tragedii de genul celei din 2 Mai. Statisticile sunt sumbre, un sfert dintre tinerii liceeni s-au drogat măcar o dată în timpul școlii. Și, cu toate acestea, guvernanții, poliția, autoritățile tresar ca o fată mare la fiecare tragedie, ca și cum văd pentru prima dată un tânăr drogat în România. Dacă le-ar păsa cu adevărat de tinerii din România, s-ar aloca cel puțin la fel de mulți bani pe cât s-au dat în pandemia de covid pentru a uni toate autoritățile într-o campanie serioasă de prevenție, testare și, după caz, consiliere/ tratare.
Prin nepăsare și neputința de a acționa din varii motive, autoritățile devin părtașe la drama tinerilor și a familiilor lor. Prin neimplicarea lor, ge­ne­ra­ția tânără e strivită de flagelul drogurilor, de nebunia video chat-urilor, de hipersexualitate, lipsă de moralitate și bun-simț.

Astfel de  nenorociri nu pot fi stopate doar cu campanii de informare „light” în școli. Aici ar trebui să vedem toleranță zero, amenzi și pedepse, controale în trafic, anchete de răsunet și filtre ale poliției. Unde sunt „oamenii legii” care amendau bătrâne că nu și-au încheiat cumpărăturile între orele stabilite de lege în pandemie? În astfel de cazuri, în care chiar ar trebui să arate toleranță zero, se fac că nu văd și nu aud.