Jenant, miseilor! / Manifest radical

Pe vremuri, am auzit o poveste. Invatatorul ii intreaba pe copii ce fapta buna au facut. Ionel raspunde: „Am ajutat o batrana sa treaca strada”. „Foarte frumos”, raspunde invatatorul. „Dar tu Gigel?”. „Si eu”. „Dar tu Vasilica?”. „Si eu”. Dialogul continua in acelasi fel, pana cand, invatatorul, mirat, intreaba: „Toti zece ati ajutat o batrana sa treaca strada?”. „Da”. „Da’ de ce a fost nevoie de zece?”. „Pentru ca batrana nu vroia sa traverseze”. De atunci, de demult, de cate ori aud politicieni vorbind cu lacrimi in ochi despre binele national si despre interesul poporului, ma gandesc cat de greu e sa traversezi o batrana strada, cu forta, si apoi sa-i raspunzi zambind, „cu placere” si sa pleci, laudandu-te ca ai facut o fapta buna. De 20 de ani, Romania s-a transformat, dintr-un tanar care avea curajul sa ia pe sus trecatori, sa fuga si sa se bage in fata masinilor pentru a putea traversa cand vrea si pe unde vrea, intr-o batrana emotionata, care asteapta la semafor, pe cineva care sa o oblige sa traverseze pentru a se putea scuza apoi: „nu-i nimic, oricum nu puteam sa ma lupt cu zece vlajgani”. Recunosc, cand vine vorba de batrane pe trecerile de pietoni sunt radicala. Nu cred in argumente ca si raportul de forte fizice, nu inteleg ca semaforul era pe rosu sau ca nu se vedea bine „zebra”. Sunt radicala, pentru ca, nefiind radicali, de 20 de ani, nu mai stim sa cernem minciuna de adevar, raul de bine, eroii de erori mediatice, scuzele de circumstante, patriotismul de ipocrizie si trecatorii amabili care ne ajuta sa traversam de trecatorii care ne obliga sa traversam. Sunt radicala, pentru ca povestea cu batrana, din perioada regimului rosu, e valabila si astazi. Sunt radicala, pentru ca mi-e mai groaza de regrete care nu pot salva nimic decat accidente fatale. Sunt radicala, pentru ca mi-e groaza ca batrana trebuie sa le multumeasca la sfarsit „binefacatorilor”, pentru ca „asa e bine si frumos”. Sunt radicala pentru ca m-am saturat sa vad tineri deghizati in batrane si batrani deghizati in elevi. Si sunt radicala pentru ca in povestea asta e vorba de Romania si „a fost odata”. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro