Jenant, miseilor! / Manifest de lehamite

Mi-am amintit de o poveste. Vasalica si Ana locuiau intr-o casuta mica, din vaiog. Peretii erau crapati, prin acoperis ploua, iar usa era acoperita cu un carton. Intr-o zi, a venit un mester din imprejurimi si s-a oferit sa-i ajute s-o repare. Oamenii l-au poftit bucurosi in casa, Ana a pus masa, Vasalica a adus tuica si s-au asezat la ospat. A trecut ceva vreme si mesterul a intrebat cand se poate apuca de treaba. Vasalica a turnat in pahare si l-a linistit: «stai, ca este vreme, trebuie intai sa facem un plan, cum o reparam, ce facem». Au mai trecut cateva ore si mesterul a intrebat din nou. Vasalica a raspuns la fel. A doua zi scena s-a repetat. A treia la fel. In a patra zi, satul de planuri, mesterul a intrebat cat mai dureaza schitele. Vasile a raspuns, din nou, ca nu-i graba. In a cincea zi, mesterul a plecat si le-a spus celor doi din prag: «no dara, dragi mei, iti sta dara in casa de pa hartii, daca nu vreti s-o reparati pe asta». Nu stiu de ce, mi se pare ca romanii au devenit un popor de «vasalici si ane». Pe bloguri, pe site-uri, prin ziare, la discutii, toti au manifeste, toti au solutii, toti fac planuri, toti stiu. Dar cand sa puna «mesterul» la lucru, se aseaza la masa si se pun pe chefuit. Toti iubesc Romania, dar nu fac nimic pentru ea, toti cred ca tinerii saraci merita o sansa, dar se gandesc ca efortul de a dona o carte e prea mare, toti cred ca meritam un mediu curat, dar li se pare scarbos sa adune pet-uri de pe jos, toti vor modele adevarate, dar citesc despre Simona Sensual. Pe vremea cand nu-ti scriai pe blog manifestul, un grup de tineri din Muntii Fagaras, in frunte cu Ioan Gavrila Ogoranu, si-a scris testamentul. Ei nu iubeau declarativ neamul, nu-l admirau de la distanta, nu priveau statuia lui Stefan cel Mare pe Soclu, nu vorbeau de patriotism. Ei isi jetfeau tineretea si viata pentru el. Stiu, azi, pari naiv sau patetic daca ii spui unui scriitor de manifeste pe blog despre testamentul vitejilor lui Ogoranu. Si stiu, sunt demodata ca n-am scris «Romania, trezeste-te!», «Sa schimbam Romania!» si «Haideti sa construim impreuna!». Dar lumea e, oricum, ocupata cu ospatul. Cand se hotaraste cineva sa cheme «mesterul», sa ma treziti. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro