Jenant mișeilor! Lideri și papagali

Îmi vine tot mai des în minte necesitatea unui curs de istorie și morală pentru politicieni, care să devină obligatoriu înain­te de accederea în orice funcție publică. De exemplu, în această perioadă, politicienii noștri ar trebui să învețe despre Regele Ferdinand și Regina Maria, încoronați în urmă cu un secol ca regi ai României Mari. Poate așa, ar învăța, de la un neamț și o englezoaică, ce înseamnă cu adevărat dragostea de țară și, mai ales, care e diferența dintre un lider adevărat și un biet papagal.

Prima lecție ar trebui să fie despre ce înseamnă să fii bun român, calitate obligatorie pentru orice politician. Fără să fie născut și crescut în România, Regele Ferdinand le-a promis românilor că va fi și el un bun român. Și s-a ținut de cuvânt. Ba mai mult, a demonstrat prin fapte ce înseamnă acest lucru. A fi bun român înseamnă să fii devotat țării deplin, să pui interesele ei deasupra intereselor și preferințelor personale, cu ORICE RISC. Apoi, înseamnă să îmbrățișezi credința, cultura și limba țării.

A doua lecție ar trebui să fie despre curaj și asumare. În vreme de război și epidemii, Regele Ferdinand și Regina Maria nu s-au izolat în palat, ci dimpotrivă, fără să se teamă de gloanțe și boală, au mers acolo unde a fost mai mare nevoie de ei: între oameni. Mult-trâm­bița­tul motto: „stați în casă”, nu e pentru lideri. Pentru cei cărora le pasă de popor e valabil motto-ul: „IEȘIȚI ÎNTRE OAMENI, ACOLO UNDE E CEL MAI GREU”.

Și în fine, a treia lecție este despre încrederea și speranța, pe care un lider adevărat trebuie să le insufle poporului. Spre deosebire de un papagal, un lider nu se dă niciodată bătut. Dacă Regina Maria ar fi trăit astăzi, cu siguranță ar fi luat la rând guvernele statelor europene și ar fi cerut insistent aderarea la Schengen. Politicienii de azi se mulțumesc să plângă și să se plângă și, între timp, să panicheze poporul ba cu virușii, ba cu facturile, ba cu criza....  Cât de mult lipsește azi din politică o atitudine ca și cea a regilor României care, în fața dezastrului, în loc să se plângă, spuneau: „de-ar fi să murim, să nu murim ca niște neghiobi orbi”...

Concluzia celor trei lecții ar fi simplă, nu e suficient să ai o funcție publică pentru a fi lider. E nevoie de calități și virtuți. Altfel, rămâi un biet papagal care vremelnic se crede lider.