Jenant, mișeilor! / Lecția lui Ilie Gherheș

De obicei ne suna miercuri sau joi, spunând în glumă că e ziua stresantă în care trebuie să ne trimită articolul pentru GAZETA. Acum e ziua stresantă pentru noi. Cum să scrii despre un om deosebit care a plecat prea repede? Vestea că Ilie Gherheș a trecut la cele veșnice ne-a șocat pe toți. Rămân multe pagini albe în urma lui și multe tăceri. Când a murit mama lui, în perioada pandemiei, se mira de expresia „a murit de moarte bună” și se întreba, retoric, „cum poate fi bună moartea?”.

Întrebările lui retorice te puneau mereu pe gânduri și te îndemnau să te gândești la lucrururile importante, care contează cu adevărat.

Acum, când a plecat fulgerător, ne-a lăsat tuturor o întrebare nerostită și ne-a reamintit cât de fragili suntem.

Ilie Gherheș cunoștea trecutul și istoria ca puțini alții, dar trăia prezentul cum puțini știm să o facem. Poate că, dincolo de lecțiile de istorie importante, de etnografie sau înțelepciune populară, asta este marea lui lecție pentru noi: să învățăm să trăim viața și clipa frumos, cu bucurie și curiozitate, ca un copil.

Iar atunci când ea ne surprinde neplăcut, să-i zâmbim ironic și neînvinși.

Rămas bun, domnule Ilie Gherheș. Rămas bun, prieten și colaborator al GAZETEI!

Onoarea a fost de partea noastră.