Jenant, mișeilor! Jenant, mișeilor!

 O vorbă celebră spune că răul triumfă atunci când oamenii de bine nu fac nimic. Nici stăpânirile străine, nici crizele de tot felul, nici inflația, nici politicienii, nici nimeni nu a făcut atât de mult rău României ca și cele patru cuvinte devenite scuză general valabilă și refren național: „Nu e treaba mea”.

Am închis ochii și ne-am prefăcut că nu vedem atunci când a fost atacată Biserica, identitatea și temelia identității noastre. Ne-am scuzat că „nu e treaba noastră”, când personalitățile istorice și eroii au fost scoși din cărțile de istorie, iar statuile au fost demolate sub diferite pretexte perfide.

Am întors capul în fața lungului șir de asalturi care promovează diversitatea sexuală, ca să nu spunem homosexualitatea în școli. Ni se pare normal ca elevii să primească teste în care trebuie să aleagă cu ce se identifică : „fată, băiat sau altele”.

Am tăcut de fiecare dată când s-au petrecut abuzuri și nedreptăți și ne-am scuzat că „nu e treaba noastră”.

Am plecat capul când vreun politician vremelnic ne-a certat pentru te miri ce și ne-am uitat în pământ când ne-a făcut proști, de-a valma, mințindu-ne că nu despre noi era vorba.

Am stins televizorul când diverși dereglați jigneau poporul român și România.

Și am ascultat cuminți toate lecțiile, sfaturile și prostiile lor, așteptând ca altcineva să iasă din rând și să refuze să spună „nu e treaba mea”.

Numai că nu mai iese nimeni din rând. Și cei care știu că e treaba lor se mint că nu contează și ne uităm neputincioși cum o gloată de incapabili, unii din prostie, alții din răutate sau din slugărnicie, încearcă să distrugă temelia identității noastre.

Să ne spună că valorile care ne-au asigurat dăinuirea sunt depășite, că bunul-simț elementar e desuet, că istoria, personalitățile, tradițiile și credința nu mai contează. Îi lăsăm să formuleze acuzații demne de anii ’50, în care ne fac mistici și retrograzi, pentru că în sufletul și mintea lor plină de întuneric nu mai are loc lumina.

Ne mințim că sunt niște bieți neocomuniști sau bieți frustrați care nu contează și nu înțeleg că libertatea lor nu e mai presus de libertatea noastră.

Poate că ar trebui să mai învățăm un cuvânt: „Bugăt!”.