Jenant, miseilor! / Ionu’ Tanului, poveste despre iubire si moarte

Era prin 2005 sau 2006. O duminica si calda si innorata de toamna. Lumea iesea din curtea bisericii din Slatina si se indrepta spre cimitir. Cum slujba fusese jumatate in romana, jumatate in ucraineana, speram sa aflu cate ceva despre predica. Asa ca am urmat norodul. Prima, m-a intrebat o batrana maruntica, imbracata complet in negru: „Ati auzit de Ionu’ Tanului?”. Am dat din cap si am trecut mai departe. Doi pasi mai incolo ma opresc doua femei. Dupa doua-trei intrebari de complezenta, dau sa plec, cand aud in urma mea: „Nu v-am intrebat, ati auzit de Ionu’ Tanului?”. Am dat iar din cap si am plecat. Traversand campul plin de cruci vechi si strambe, i-am auzit de mai multe ori numele. Faceam in minte diferite scenarii: un accident teribil de masina, un tanar care s-a stins brusc, poate chiar o crima. Sirul gandurilor s-a oprit cand am ajuns in fata unei cruci. De fapt doua. „Ghidul” s-a apropiat zambind: „Ati auzit de Ionu’ Tanului?”. Am zambit si eu. „A murit. Ieri l-au inmormantat. In urma cu doua saptamani i-a murit sotia, femeia pe care a iubit-o toata viata, dupa inmormantare, s-a dus acasa si le-a spus copiilor ca ii pare rau, dar vor mai avea de ingropat un mort. Prima data au crezut ca a innebunit de durere. Dar Ionu’ Tanului s-a intins pe pat si nu s-a mai ridicat. A spus ca in doua saptamani moare. Vazand ca nu mananca, au intrebat daca e bolnav. El raspundea „da” si tacea. Au chemat doctori. Degeaba. In a zecea zi, vazandu-i cum se chinuie, i-a chemat din nou si le-a spus: „Nu mai aduceti doctori. Nimeni nu poate vindeca boala pe care o am. Sunt bolnav de viata, nu mai vreau sa traiesc”. In a paisprezecea zi a murit. Asa cum a spus. Asa cum a vrut. De atunci, de 5 ani, ma tot opresc in curti de biserici, in cimitire si intru in vorba cu femei imbracate in negru. N-am mai gasit insa nicio poveste despre iubire, moarte si vointa ca si a lui. Cu toate astea, inainte sa ma apuc s-o scriu, am facut un mini-sondaj. Am intrebat 5 persoane daca ar trebui sa scriu despre moarte sau despre iubire. 4 din 5 au ales iubirea. Niciuna nu m-a intrebat insa de ce am alaturat temele. Si atunci, nici nu stiam sa raspund. Uitasem pentru o clipa de Ionu’ Tanului si povestea din cimitir, despre care multa vreme am vrut sa cer detalii. Vroiam sa stiu ce motiv avea hotararea lui de a nu mai trai. Acum nu mai vreau. Stiu: de fapt, murise si el, in urma cu doua saptamani, si si-a dat imediat seama de asta. Altora le trebuie o viata. P.S. Daca ajungeti la mormantul lui, va rog scrieti pe cruce: „Ionu’ Tanului, un om intelept, care a inteles ca fara iubire suntem oricum morti”. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro