Jenant, mişeilor! / Aventurile electorale ale lui Dom’ Petrică

Cu un ochi la ceas şi cu altul la oglinda imensă, Dom’ Petrică îşi aranja cravata şi făcea gimnastică facială cum l-a învăţat consilierul de la firma „Cu noi ajungi primar şi dacă nu vrei” SRL. Câştigase singur două mandate de primar în Cucuieţii de Vale, dar acum, când avea 5 contracandidaţi, s-a gândit să apeleze la specialişti.

Şi bine a făcut. Avea discursul pregătit şi scena îl aştepta pentru lansare. Păşi ferm pe podele scenei, cum l-au învăţat experţii, luă microfonul şi începu să se plimbe în lungul şi în latul celor 3 metri pătraţi, cu mâna în buzunar. Îşi drese vocea şi începu să vorbească tare, fixând-o cu privirea când pe Lelea Măriuca din primul rând, când pe Badea Viorel pe care îl suspecta că ar fi spion: „Dragi alegători cucuieţi. Ăaaa, dragi cucuieţeni....”. Se opri un minut încurcat, aşteptând să-i şoptească consilierul ce sunt cei din sală, apoi rosti cu ton de Evrika: „Măi oameni buni”. Lelea Măriuca, impresionată că primarul o privea în ochi, se ruşină că nu aude nimic şi o întreabă pe Floare: „Tu, ce zâce?”. „Zâce bine, îi de-a nost. O zâs că suntem omini buni”. „No, aşa-i, aşa-i”.

„Deci, măi oameni buni, voi mă cunoaşteţi, ştiţi cât m-am luptat în fiecare zi pentru voi, pentru bătrânii şi pentru copiii voştri”. „Ce-o zâs, tu?”, întreabă lelea Măriuca. „O zâs că bătrânul lui o luptat, bagsamă pă front şi copiii noştri or face la fel”. „Aşa, tu? Io n-am ştiut că Moşu lui o fo’ veteran de război, înseamnă că dade or mări pensiile veteranilor”. Candidatul îi zâmbeşte lelii Măriuca şi continuă: „Ştiu că v-aţi dorit un sat civilizat cu apă, canalizare, gaz. Dar în urmă cu 8 ani nu aveaţi nimic”.

Lelea Floare se ridică în grabă, invitată la altă lansare şi „spionul” Viorel îi luă locul lângă lelea Măriuca pe post de „translator”: „Ce-o zâs, că n-aud bine”. „O zâs că n-a fi nimic de apă, canal şi gaz”. „Zău, du-te nu mă-nnebuni!”.

„Eu am încercat să le fac pe toate şi pentru voi voi face mai mult. Am însă nevoie de votul şi încrederea voastră. Am nevoie să fiţi alături de mine, aşa cum şi eu am fost alături de voi”. Candidatul se opri şi trase aer în piept pentru fraza finală: „Împreună putem face ca Cucuieţii de Vale să intre cu adevărat în UE”.

Lelea Măriuca privea din nou întrebător: „Ce-o zâs?”. „O zâs că la cine nu-i place aici, să margă în UE”.

Bătrâna se ridică ultima, deh, nu putea lăsa candidatul fără „ţintă vizuală”. Apoi porni gânditoare pe uliţă. Pân’ la urmă, dacă e fecior de veteran, tot e bun Dom’ Petrică. Da’ avea o dilemă: unde-i comuna asta: UE?