Jenant, mișeilor! Între alb și negru

 De-a lungul istoriei, virtuțile, judecățile de valoare, orientările, doctrinele au trecut rapid de la laudă la critică, de la alb la negru și de la bine la rău, în funcție de cum a „bătut” vântul epocii respective.

Așa se întâmplă și astăzi. Noi, românii, care ne lăudăm că în întreaga noastră istorie n-am dus nicio luptă de cucerire și că, pașnici și blajini, am urât mereu războaiele, am ajuns să aplaudăm anunțul Comisiei Europene că va finanța războiul din Ucraina până în 2025. Dincolo de faptul că nu poți să nu te întrebi, logic, cum Doamne poate fi prezisă durata unui război? Sau dacă acest lucru nu înseamnă că, până atunci, e abandonată orice tentativă de negocieri pentru pace? Culmea e că nimeni nu deplânge faptul că încă doi ani va fi război la granița României, cu toate crizele pe care le iscă acesta. Cu toate problemele și batjocura aruncată asupra fermierilor români și europeni grav afectați de importul de cereale din Ucraina, președintele a anunțat nonșalant că va sprijini agricultura ucraineană...

Culmea ironiei nu e doar faptul că războiul, pandemia, crizele, nebunia sexuală, toate au devenit astăzi virtuți. Culmea e că nimeni nu protestează împotriva acestor aberații. Nimeni nu-i trage de mânecă pe politicienii care ne anunță constant că vom muri ba de pandemie, ba de război, ba de foame, ba de încălzire globală, să le spună: „Destul!”.