Jenant mișeilor! Însuflețire, nu digitalizare

Cel mai folosit obiectiv public și guvernamental este digitalizarea. În această perioadă, dezideratul este să digitalizăm orice, de la recensământ, la facturi, că deh, ăsta e trendul. Desigur că nimeni nu iubește dosarele cu șină și toată lumea ar vrea să aibă acces facil la serviciile publice, numai că, în stilul dulce românesc, de fiecare dată pu­nem obiectivul înaintea reali­tății și „digitalizăm” fără să avem cu ce.
De fapt, nici măcar nu asta ar fi problema, ci faptul că, superficiali, am ajuns să credem că orice e digital și online e mai deștept și mai sigur. De fapt, e taman invers. Deși completăm regulamente GDPR de fiecare dată când ne trecem numele pe un biet tabel, „împrăștiem” date personale în mediul online fără nicio reținere. Mai mult, în perioada pandemiei, a recensământului etc., toată lumea flutura CNP-uri, adrese, nume etc, fără ca cineva să se întrebe ce se întâmplă cu acestea.
Recent, un oficial european spu­nea că „datele personale sunt sufletul fiecăruia”. Adică ne sunt furate și folosite „bucăți din suflet”, care ne fac predictibili, ușor de manipulat, ușor de „vândut”.
De fapt, cred că lumea de azi nu de digitalizare are nevoie, ci, invers, de însuflețire. Nu de gadgeturi și online-uri ducem lipsă, ci de valori reale, nu citate celebre; de scris de mână, nu de tastatură; de citit pe hârtie, nu pe ecran; de admirat cu ochiul liber, nu prin ecranul telegonului; de vorbit față-n față, nu prin aplicații; de plecat genunchii și de ridicat fruntea spre cer. Ducem lipsă de a fi și de a ne purta ca oameni, nu ca profiluri de facebook și identități virtuale, de a trăi normal, nu virtual și de a gândi înafara unei căsuțe care te întreabă „la ce te gândești”.