Jenant, miseilor! / In numele necredintei, credeti!

Cred ca noi, romanii, in afara neincrederii si a negarii, nu mai avem nimic sfant. Credem doar in necredinta noastra si sustinem cu tarie doar ce putem contesta. Am devenit o tara a „Nu”-urilor care isi neaga reperele, fara a pune nimic in schimb. Am lansat urale cand am dat jos statuiele lui Stalin, dar am lasat ani la rand soclurile goale. Am dat nume de strazi in germana, franceza, rusa, ca apoi sa le americanizam. Inlocuind numele cu litere si in final sa ne numim tot dupa vechiul stil comunist. Am stigmatizat o intreaga generatie de artisti pe motiv ca sunt desueti, au simpatizat cu regimul comunist sau pur si simplu nu sunt la moda, pentru ca sa ne procopsim cu o generatie de cantarete care nu pot fi ascultate nici „playback” si care nu merita nici macar efortul ironizarii. Am aratat cu degetul spre „monstrii sacri” ai filmului, resemnandu-ne in filme americane, pentru ca apoi sa ne plangem ca n-avem industrie de film. Am fugit de toate rafturile cu produse romanesti, preferand produse de import, ca sa ne trezim ca economia noastra subtire nu ne poate da locuri de munca si producatorii nu pot trai daca nu cumparam produse romanesti. Am „umflat” prin rating si voturi niste personaje fara fond si fara niciun fel de tinte, pentru ca apoi sa ne plangem ca ne reprezinta niste tampiti. Am promovat modelul smecherilor care lucreaza in strainatate si vin acasa cu masini si bani, chiar daca furati, pentru ca apoi sa ne miram ca tinerii capabili pleaca din tara pentru ca nu sunt apreciati. Am preferat sa fim „francofoni”, „rusofili”, „americanofili”, orice, numai romani nu. Am preferat sa avem orice repere numai romani si romanesti sa nu fie. Ne-am daramat pe rand toate reperele, iar acum am devenit o tara care sta cu ochii priponiti spre un soclu gol, da din cap a negare si asteapta. Sa luam „statuia” de la UE, de la SUA, de la Rusia? Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro