• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Sambătă , 16 Noiembrie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 9 Mai , 2014

Jenant, mişeilor! / În căutarea omului pierdut

În Bucureşti, la sediul central al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, în curte, există un panou care, la prima vedere, pare un avizier de „mică publicitate”. Dar cei care descifrează anunţurile îşi dau seama că e vorba de căutări şi încercări de răscumpărare. Copii, părinţi, fraţi, surori, prieteni îi caută pe cei dispăruţi în temniţele comuniste. Revista „Memoria” le-a dedicat şi o rubrică: „În căutarea omului pierdut”. Iar datele găsite sunt publicate în rubrica „Găsit omul pierdut”. Mărturisesc că nu citesc anunţuri, de niciun fel, dar rubrica asta mi-a dat fiori.

 

Printre zeci de anunţuri am găsit unul care mi se părea ireal: „într-una din zilele lunii decembrie a anului 1949, într-o încăpere a sediului Securităţii de pe str. Ştirbei Vodă (în prezent sediul UNESCO), o elevă plângea. Dintr-o celulă alăturată, cineva care a auzit-o şi-a semnalat prezenţa, încurajând-o cum s-a priceput. Şi el era tot elev. Ei doi au hotărât ca, la 1 martie 1950, să se întâlnească la ceas, la Universitate... La data stabilită, ea era însă la Jilava. Dacă tânărul de atunci (care se numea Costel BĂNICĂ şi locuia pe str. Ritoride 57) doreşte să o cunoască pe eleva de atunci din celula vecină, se poate adresa redacţiei revistei „Memoria”. Am încercat să aflu data anunţului, dar n-am reuşit. Oricum, trecuseră cel puţin 50-60 de ani. După o jumătate de secol, femeia aceea vroia să întâlnească un om pe care nu l-a văzut niciodată, pentru a-şi respecta promisiunea.

 

Anunţul ăsta mi se pare că spune totul despre o lume pe care am pierdut-o. O lume a oamenilor care aveau tăria să trăiască, să creadă şi să iubească până la capăt.

Nu ştiu dacă „elevul” a răspuns anunţului. Dar m-am hotărât să scriu şi eu revistei: „în urmă cu 50 ani, într-o Românie îngenuncheată, o mână de oameni au avut curajul să-şi ridice fruntea. Să spună răspicat că există Dumnezeu, există libertate şi există onoare. Dacă cineva poate da relaţii despre oamenii unei Românii pierdute, rog să scrie la rubrica „Găsit”.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.