Jenant mișeilor! Horia al nostru e risipit pe roți. La fel ca demnitatea acestui neam

Weekendul trecut ar fi trebuit să fie unul de doliu național. Lipsa de patriotism a celor care ne conduc a mai ucis o bucățică din demnitatea și așa fragilă a acestui popor.
Niciun înalt oficial nu a participat la Serbările Naționale de la Țebea. Iar autoritățile au vorbit despre acest eveniment doar pentru a se lăuda cu restricțiile im­­puse. Deh, erau ocupați cu festivaluri și lupte pentru putere. Ce să facă ei la mormântul lui Avram Iancu? De unde să știe li­beralii, care se luptă azi pe cio­lan, că această manifestare a fost ini­țiată tocmai de un liberal pur-sânge, I.C. Brătianu? Și, dacă nu le pasă de eroii acestui neam, ar fi trebuit măcar să le pese de tradiția liberală de la Țebea...
Nici președintele României nu a ajuns la Țebea. A ajuns, în schimb, la Sibiu, la inaugurarea statuii lui Samuel von Brukenthal. Nu știu la câte dezveliri de statui a fost Iohannis de când e președintele României. Dar știu că la aceasta nu trebuia să participe. Nu în calitate de preșe­dinte. Pentru meritele culturale ale baronului, Muzeul din Sibiu avea dreptul să îi facă statuie! Dar pentru politica antiro­mâ­nească a lui Samuel von Bru­ken­thal în perioada în care a fost principe al Transilvaniei, pentru reprimarea sângeroasă a Răs­coalei țărănești și tragerea pe roată a lui Horia și Cloșca, din timpul mandatului lui Brukenthal, președintele României nu avea ce să caute la o astfel de manifestare!
Din păcate pentru Iohannis, a primat originea lui de sas și de sibian, nu înalta responsabilitate a funcției pe care o ocupă.

Nu știu de ce, dar întâmplarea cu Iohannis și Brukenthal, (apro­po, La mulți ani Samuel, cum ar spune Ralu’), mi-a adus amin­te de un alt neamț care a condus România: Regele Ferdinand. Și de faptul că, nu întâmplător, Regele a luat lecții despre istoria românilor înainte să se urce pe tron. Iar, atunci când a fost ne­voit să aleagă între interesele țării sale de origine și cele ale României, a ales, cu orice ris­curi, a doua variantă. Asta e diferența dintre doi oameni de stat, între care nu există, de altfel, nicio asemănare.
Apropo, „La mulți ani, Ferdinand!”, cum ar spune Ralu’, pen­tru că nu demult s-au împli­nit 156 de ani de la nașterea ta.
Pentru ca ofensa adusă istoriei și identității acestui neam să fie completă, atunci când o agenție de presă a pus întrebări Admi­nis­trației prezidențiale despre evenimentul de la Sibiu, li s-a răspuns că cererea lor „nu se înscrie în categoria informațiilor de interes public”. Până la urmă, de ce ar fi istoria și demnitatea acestui neam chestiuni „de interes public”?
Oare în SUA cum ar fi fost privită o situație similară? Sau în Germania, sau în Franța? Sau în România, dacă în locul unui baron care a oprimat românii era un român care a oprimat evrei, rromi, unguri etc.?
Atunci, cu siguranță, s-ar fi auto­sesizat toate organismele anti­dis­criminare, antixenofobie, an­­tiorice. Răspunsul Adminis­tra­ției prezi­dențiale e la fel de trist ca episodul de la Sibiu sau ca scoaterea celor trei eroi, Horia, Cloșca și Crișan, din ma­nualele de istorie. Dar, din pă­cate, e ade­vărat.
Identitatea, patriotismul, demnitatea și onoarea națională nu mai sunt demult chestiuni „de in­teres public în România”. Ori­cine poate scuipa obrazul aces­tei țări, valorile și eroii ei, fără să se întâmple nimic.

În urmă cu 237 de ani, cam în perioada asta, izbucnea Marea Mișcare din Apuseni și din Câm­pia Transilvaniei și s-a înche­iat în decembrie, când Horia, Cloșca și Crișan au fost cap­turați. Crișan s-a sinucis în închisoare, iar ceilalți doi eroi au fost uciși. Scena a fost descrisă de David Prodan în „Răscoala lui Horea“, volumul 2, carte aflată la Bi­blio­teca Academiei Române: „Mai întâi a fost executat Cloşca, a primit 20 de lovituri, în timp ce Horea asista în picioare. A ur­mat Horea, căruia i-au dat 4 lovituri prin care i-au zdrobit picioarele, apoi călăul… i-a zdrobit pieptul şi după alte 8-9 lo­vituri şi-a dat sufletul. Orga­nele interne au fost îngropate pe Dealul Furcilor, iar corpurile le-au fost tăiate în 4 părţi şi puse în ţeapă în cele mai importante localităţi din comitatele Alba şi Hunedoara pentru intimidarea poporului. Corpul lui Crişan a fost tratat în aceeaşi manieră“.
În 28 februarie, data execuției lor, poate le va ura și lor Ralu’ „La mulți ani!”.