Jenant, mișeilor! / Hai, fiți voi solidari cu poporul, băi!

Nu știu cum se face că în România cetățenii și mediul de afaceri sunt solidari cu statul doar când e de plătit factura incompetenței, indolenței și risipei de bani publici care au cauzat deficit și inflație. Ascultând argumentele, nu poți să nu fii de acord cu concluzia: „așa nu se mai poate”. N-or fi știut economiștii că nebunia din pandemie va avea și o factură care devine scadentă? Nu s-or fi gândit că falsa impresie pe care au lansat-o în rândul populației și sloganele tâmpite de genul „Stați acasă, totul va fi bine”, plătim noi subvenții, com­pen­sații și dăm amânări la utilități și rate, se vor întoarce înzecit? Nu s-or fi gândit atunci că achizițiile haotice și nesimțite din pandemie, pornind de la izo­lete, până la vaccinuri, care ne ajung 100 de ani de acum
înainte, vor secătui bugetul statului? Că banii dați cu gene­ro­zitate pentru migranții ucraineni și apărare vor cauza deficit?
S-au gândit, dar nu le-a păsat. Acum, fac apel la noi să fim solidari și responsabili. Problema e că responsabili am fost: noi ne-am gestionat greul și în pandemie și după, fără niciun ajutor de la stat. Așa că, băieți, fiți solidari cu cei cu care ați împărțit tortul pandemiei! Mergeți la cei de la care ați cumpărat măști la preț de căciuli de blană și izolete la preț de mașini electrice. Cereți-le solidaritate celor care au beneficiat de facilități, înlesniri și contracte de milioane de euro cu statul. Că orice contract social e pe bază de reciprocitate. Și voi n-ați fost niciodată solidari cu poporul. N-ați trăit în veci din salariul minim și
n-ați plătit niciodată la stat con­tri­buțiile nici pentru voi, darmite pentru un angajat în plus. Așa că, hai sictir!