Jenant, mişeilor! Generația pandemică a fricii

Motto: „Cei care vor renunţa la libertatea esenţială pentru a dobândi o fărâmă de siguranţă pe moment nu merită nici libertate, nici siguranţă.” - Benjamin Franklin
 
Fiecare generație are frămân­tările, problemele, metehnele și realizările ei, dar în istorie rămâne în general cu un singur fapt, o singură caracteristică, bună sau rea. Așa cum au existat „generația Unirii”, „genera­ția interbelică”, „generația luptei anticomuniste”, „gene­ra­ția Revoluției”, „generația tran­ziției”, va rămâne în istorie și generația de azi, „generația pan­demică a fricii”. Toată bruma noastră de civism, foarte subțire e adevărat, toată minima res­ponsabilitate pentru istorie și viitor, toată apetența, e adevă­rat, la fel de slabă, pentru libertate, au fost strivite sub tăvălugul fricii întreținute și a ideii că, dacă vom renunța la libertate, vom dobândi sigu­ranța. Ade­vărul este că le-am pierdut pe amândouă. Am ajuns și „ciuma Europei” și țara care a relativizat totul, de la edu­cație, la cultură, religie, liber­tăți, sănătate și chiar dreptul de a-ți spune opinia contrară. Suntem singura țară care nu anali­zează public efectele „caran­tinei” și singurii care nu avem voie să spunem că efectele au fost mai grave decât rezultatele, de frică să nu fim catalogați drept „coronasceptici” sau „negaționiști”. Suntem singurii care, cu două mici excepții nu am protestat nici pentru restrângerea drepturilor și libertăților, nici pentru posibila umflare a cifrelor, nici pentru bătaia de joc la adresa elevilor, nici pentru modul dictatorial în care ni se cere să ne informăm doar „din surse oficiale”. Și culmea, ni se spune că asta înseamnă democrație și res­ponsabilitate. E adevărat că dintotdeauna măsurile dictatoriale au purtat masca democrației, dar totuși, e prea mult. Prea revoltător, sfidător și ipocrit. Democrație înseamnă ca presa să verifice, ca-n SUA, dacă autoritățile au mărit artificial cifrele infectaților ca să fardeze realitatea și să-și justifice res­tric­țiile. Democrație înseamnă să poți să-ți spui opinia, ca și în Germania, Franța etc., în stradă, dacă tu așa consideri, fără să fii acuzat de autorități și fără să ți se ureze voalat să ajungi la ATI. Dar ei, occidentalii, vor fi doar generația pandemiei. Noi, ro­mânii, cea a fricii. Biete trestii în vânt, plecate nu sub povara bolii, a lipsurilor și a proble­melor, ci sub povara propriei neputințe și incapacității de a spune „Destul!”.

P.S.: Pe internet au apărut deja sondaje despre necesitatea impunerii unei noi perioade de „carantină” după 27 septembrie. Dacă acest lucru se va întâmpla, eu ca cetățean, voi protesta prin toate mijloacele față de oricine va fi la putere. Nu e o amenințare, ci o promisiune.