Jenant, mişeilor! / Gazon şi hei-rup

Specialiştii spun că nu există majorităţi, ci acestea sunt compuse din minorităţi tăcute care nu şi-au exprimat opţiunile. Habar n-am dacă e aşa. Dar ştiu că situaţia din România seamănă tot mai mult cu povestea gazonului englezesc: „poţi să cultivi în România gazon englezesc?” „Poţi”. „Şi ce trebuie să faci, pentru că nu a ieşit la fel cu cel englezesc?” „Îl cumperi...”. „Da”. „Îl plantezi”. „Da”. „Îl uzi”. „Da”. „Îl tunzi”. „Da”. „Il uzi”. „Da”. „Îl tunzi”. „Da. Am făcut toate astea”. „Şi aştepţi 200 de ani..”. „Daaaa?!”.

În România am preluat niştre seturi de norme şi valori, le-am plantat în diverse legi şi ne-am aştepta ca de a doua zi să aibă aceleaşi rădăcini adânci ca şi în ţări în care sunt respectate de sute de ani. Şi ne întrebăm de ce „gazonul” nostru nu e ca al lor. Unde am greşit? Greşim, e adevărat, mult şi în multe feluri. Dar şi occidentalii o fac. Noi greşim, în primul rând, neştiind să aşteptăm. Am vrea ca badea Ion să aibă simţul civic, cunoştinţele de politică şi dexteritatea pe calculator a lui sir John, uitând că primul a trăit doar 25 de ani în democraţie, iar al doilea, întreaga viaţă. De fapt, ne lipsesc rădăcinile.

Şi în lipsa lor, căutăm surogate, ne prefacem toleranţi şi europeni. Toate dezbaterile despre toleranţă, minorităţi şi religie din ultima vreme au căpătat note tragi-comice. Mi se pare ciudat că, acei care cer toleranţă şi acceptare, nu acceptă şi nu tolerează de fapt alte opinii decât ale lor.

Despre ce toleranţă vorbim dacă credincioşii care au fost vinerea trecută la Iaşi au fost făcuţi în corpore „bigoţi” sau dacă românii care cred în familia tradiţională, formată din bărbat şi femeie sunt numiţi de preşedintele Iohannis „fanatici”?Dacă pe majoritari nu trebuie să-i deranjeze paradele lor gay, pe ei de ce-i deranjează familia şi pelerinajele noastre.