Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Jenant, mişeilor! / Garduri şi gânduri
Habar n-am ce-o fi în spatele „crizei refugiaţilor”. Am citit zeci de scenarii şi, poate, în toate o fi un sâmbure de adevăr. Dar peste toate îndoielile, există şi o certitudine: moartea.
Pentru mine, imaginea refugiaţilor asfixiaţi din prostia sau răutatea unui cărăuş sau a copilului mort adus de valuri „bate” orice scenariu. Şi, peste toate, agitaţia ungurilor care se străduiesc să ridice un gard care n-ajută şi nu opreşte pe nimeni, ci doar dă un semnal de frică, diviziune şi neputinţă, m-au dus la concluzia că, indiferent cât de evoluate ni se par nouă sistemele democratice, tragediile umane rămân aceleaşi.
Mi-am amintit de sutele de mii de prizonieri duşi în lagărele siberiene în acelaşi mod, de românii înecaţi în Dunăre, împuşcaţi în ape sau prinşi pe malul sârbesc şi trimişi în ţară ca să fie omorâţi în bătaie de Securitate. Nu, nu cred că refugiaţii ar trebui primiţi neorganizat, fără să fie triaţi, fără să fie internaţi în lagăre şi centre. Dar să ridici un gard imens, mi se pare stupid, copilăresc, inutil şi mai ales, ruşinos, pentru o ţară care a adoptat principiile europene ca respectarea drepturilor omului, libertatea, solidaritatea etc. Până la urmă şi „oamenii legii” din Ungaria fac, ceea ce făceau ofiţerii vasului american din Atlantic predând Ruşilor pe marinarul lituanian care izbutise să se refugieze pe bordul navei lor: exces de zel.
Americanii i-au chemat pe ruşi pe bord şi li l-au înmânat. Ca pe un obiect. Ruşii au început să-l omoare în bătăi încă de acolo. Marinarul urla şi se ruga să nu-l predea. L-au predat.
Acum, în faţa unor oameni care mor, noi facem asemeni ofiţerilor americani, amestecând în doze egale cruzimea, răutatea şi oarba imbecilitate. Atâta doar că ne mascăm frica şi neputinţa cu argumente, scenarii şi garduri.
Moise, un ivorian care a venit în Maramureş acum 7 ani, crede că cetăţenia română, sau originea de maramureşean nu ţine atât de limbă, imn şi certificat de naştere, cât de principii. Poate de asta, în altercaţiile dintre refugiaţi şi forţele de ordine ţi-e greu să-ţi dai seama care sunt europenii cu adevărat.