Jenant, mişeilor! / Fălci

Iertaţi-mi îndrăzneala de a vă scrie. Sunt doar unul dintre mulţii cetăţeni îngrijoraţi care privesc, zi de zi, la televizor, „lupta anticorupţie”, un fel de „jurnal de front”, de „emisiune Pro patria” în care sunt prezentate faptele de arme ale subalternilor dumneavoastră.

Îmi pare rău, n-o să vă felicit pentru cifrele record de la bilanţul pe anul trecut. ÎPS Justinian spune că, chiar dacă ne-am făcut excelent treaba, trebuie să spunem la final că suntem doar slugi netrebnice. Nu ştiu însă, doamnă Kovesi, dumneavoastră şi DNA, cui slujiţi? Ştiu, oficial, adevărului şi dreptăţii. Susţin total necesitatea unei justiţii independente, cu procurori care îşi fac treaba şi instanţe care condamnă „în orb” vinovaţii. Şi da, cred că toţi cei care trec pragul DNA or fi furat, or fi făcut trafic de influenţă. Dar mă obsedează întrebarea: de ce acum? Avem oameni arestaţi preventiv pentru fapte petrecute în urmă cu 5-7-8 ani. Între timp, ei au fost lăsaţi să candideze la funcţii importante, li s-au dat fonduri uriaşe pe mână. De ce atunci n-aţi făcut nimic în tot acest timp? Doamna Udrea, de exemplu, a fost arestată preventiv pentru că era considerată un „pericol social”. Dacă prin absurd, ajungea preşedintele României? Nu era un „pericol social” să conducă ţara? Am citit, cu stupoare că DNA are aproape 5000 de dosare nesoluţionate şi parchetele din ţară tot cam atâtea. Unele fapte s-au petrecut în anii ’90.

Iertaţi-mă din nou, dar impresia mea e că DNA a devenit un fel de „loterie a dosarelor”. Dar nu înţeleg cine „trage” lozurile câştigătoare? Cum decideţi care din cele 5000 de dosare vor fi soluţionate? Şi de ce, după ce le ţineţi atâta timp le sertar, vă grăbiţi să cereţi arestarea preventivă a inculpaţilor?

Pentru nesoluţionarea lor nu e vinovat nimeni? Pentru abuzurile procurorilor, pentru condamnarea României la CEDO, nu e vinovat nimeni?

V-aţi dat deja seama. Nu, nu cred în lupta dumneavoastră anticorupţie şi nu cred că avem o justiţie independentă. Când voi primi răspunsuri la întrebările de mai sus şi când voi vedea un singur om condamnat definitiv pentru influenţarea sau obstrucţionarea justiţiei, voi crede. Până atunci, e totuna să urmăresc ştiri cu DNA sau să citesc poveşti. De exemplu, am citit undeva că rechinii sunt aproape orbi şi că, singuri, n-ar reuşi să-şi vadă prada. În jurul lor, zburdă, însă, o liotă de peşti vărgaţi, cu dungi albe şi negre, mari cât o unghie sau cât un deget, care-i ajută. Aşa-numiţii „peşti-pilot”.

Din când în când, câte unul se desprinde de lângă rechin, dă târcoale prin împrejurimi şi, dacă observă prada, se întoarce repede şi, agitându-se, îl face atent pe rechin. Iar după ce rechinii se satură, se ospătează şi peştii-pilot. De 25 de ani, „peştii pilot” din România îşi schimbă mereu stăpânul. „Marele rechin” nu mai este, dar s-au găsit mereu rechini mai mici care trebuie serviţi şi hrăniţi.

Pe ei trebuie să-i prindeţi, stimată doamnă!