Jenant, mișeilor! / Există Moș Crăciun?

ÎPS Justinian iubea bradul de Cră­ciun, colindele și colindătorii, pentru că însuși sufletul lui era asemeni Crăciunului: curat, luminos, plin de iubire și bucurie. Uneori stătea o noapte întreagă ca să admire pomul de iarnă din reședința Episcopală și să culeagă bomboanele de ciocolată de pe crengile mai joase. Își amintea, probabil, câți ani doar Dumnezeu îi împodobea brazii din jurul mănăs­tirii, cu zăpadă și gheață, și cum nimeni, în afară de îngeri nu-l colinda în anii în care toți călugării Rohiei au fost evacuați, în afară de ÎnaltPreaSfinția Sa.

Vasilică are vreo 5 ani, dar nu vor­bește încă foarte corect. E orfan, a fost luat în plasament de o familie și abia acum începe cineva să se ocupe de el. Dar numele Moșului tot știe
să-l spună și strigă în gura mare: „Te-am visat azi-noapte și mi-ai adus șucalată”. Pentru el, „șucalata” e ca­doul suprem și fericirea absolută.

Tanti Maria a rămas la pat după o operație de șold, și cel mai mare miracol de Crăciun pentru ea ar fi să se poată mișca singură prin casă.
Cei mai mulți dintre bătrânii din Centrul din Coroieni și-au petrecut săr­bătorile din ultimii ani singuri. Pentru ei, o voce caldă de colindător, o strângere de mână și o masă la care să nu stea singuri sunt cel mai frumos dar.
Ei sunt doar o parte dintre cei care au simțit sau vor simți cu adevărat spi­ritul Crăciunului. Pentru noi, ceilalți, Crăciunul înseamnă cumpărături, felicitări, agitație, cadouri, poate tradiții, vacanțe la ski sau liniște, dar prea puțin bucurie adevărată. Pentru că cei mai mulți dintre noi nu mai știm să ne bucurăm. Nu mai credem în Moș Crăciun, pentru că nu mai credem deplin în Dumnezeu și în faptul că el lucrează prin oameni. Și că adevăratul spirit al Crăciunului nu înseamnă să trimiți felicitări, să postezi brazi pe facebook sau să îm­braci pulovăr cu reni, ci să fii chiar tu Moș Crăciunul celor care au ne­voie de miracolul unei fapte bune.